Ceea ce astăzi se celebrează în UE drept Ziua Europei a fost introdusă abia în 1985 de către Comunitățile Europene, organizația predecesoare Uniunii. Este drept că din 1964, Consiliului Europei celebrează aceeași zi pe 5 mai, data în care organismul întregului continent european a fost înființat în 1949. Dar data de 9 mai își are originea în Declarația Schuman care este considerată baza construcțiilor instituționale supranaționale care au dus la existența UE de astăzi.

Prezentată într-un discurs de către Robert Schuman, ministrul francez al Europei și Afacerilor Externe, declarația din 9 mai 1950 propunea punerea în comun a industriilor de cărbune și oțel din Franța și Germania de Vest. Mai exact, o singură autoritate (deschisă ulterior altor țări din Europa) avea să administreze în comun industria esențială pentru război. Scopul final al acestei instituții supranaționale pe continent era pacificarea relațiilor, în special între Franța și Germania.

Răspunsul la declarația-invitație a reprezentantului Franței a venit de la primul cancelar al Republicii Federale Germania, Konrad Adenauer. Acesta a răspuns pozitiv la declarație, însă la fel au făcut și guvernele din Țările de Jos, Belgia, Italia, respectiv Luxemburg. La 18 aprilie 1951, aceste șase state au semnat Tratatul de la Paris, fondând astfel Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), prima comunitate supranațională a Europei, care a deschis calea Comunității Economice Europene și ulterior a Uniunii Europene.

Adunarea dintre țările Europei necesită eliminarea opoziției seculare dintre Franța și Germania (…) solidaritatea în producție astfel stabilită va arăta clar că orice război dintre Franța și Germania devine nu doar de neimaginat, dar material imposibil.

Robert Schuman

Reprezentantul Franței precizase că ideea unei organizații comune europene pentru administrarea acestor industrii exista de mult în mediile academice sau politice și nu el a inventat conceptul. Însă a fost un susținător al acestuia, punând bazele comunității încă de pe vremea când era Prim-Ministru al Franței (1947-1948) când s-a îndepărtat de politicile de ocupație sau control complet al părților industriale din Germania instituite pe vremea conducerii lui de Gaulle.

Prin politicile de a integra Germania într-o comunitate susținute și de Parlamentul Franței dar și vorbind public despre principiile organizării în comun a statelor europene la ONU (1948) și ale cooperării europene la nivel supranațional (1949), Schuman a reușit să promoveze cu succes ideea ce a clădit astăzi Uniunea Europeană.

Prin integrarea politică treptată, care ar fi atinsă prin crearea de interese comune, se avea în vedere unitatea continentului. După constituirea comunităților, Schuman a devenit un mare susținător al integrării europene. În 1958 a devenit primul președinte al instituției predecesoare actualului Parlament European.