România a fost supusă în cel de-al Doilea Război Mondial nu doar unei drame umane semnificative ci și unor pierderi teritoriale și identitare considerabile. Data de 23 august 1944 rămâne un moment de cotitură pentru că în momentul „întoarcerii armelor” împotriva naziștilor conduși de Hitler, prin lovitura dată împotriva regimului Antonescu, țara noastră putea ieși învingătoare din tragedia ce se înregistra până în acea perioadă.

Demiterea prin decret regal și arestarea imediată a lui Ion Antonescu, prim-ministru al României, a fost un act de curaj al tânărului rege. Mihai I fusese proclamat rege când avea 18 ani, după ce Carol al II-lea fusee forțat să abdice de către generalul Antonescu, care primise sprijin din partea Germaniei și îi fusese acordate puteri discreționare (Decretul regal nr. 3067) în 6 septembrie 1940, dată la care fusese suspendată și Constituția României. După ani întregi de război din care românii au avut doar de pierdut, Regele Mihai și liderii partidelor istorice au plănuit oprirea relației de alianță cu Hitler (și forțele Axei) și începerea luptei de partea Națiunilor Unite (forțele Aliaților).

Înlăturarea regimului și restaurarea Constituției din 1923

Înlăturarea lui Ion Antonescu fusese plănuită pentru 26 august 1944, dar regele a trebuit să acționeze decisiv, ca urmare a audienței ce urma să aibă loc între acesta și mareșal înainte ca Antonescu să pornească pe front. Ziua de 23 august a fost deci crucială. Când Antonescu a refuzat să încheie un armistițiu imediat cu Aliații, acesta intenționând să lupte până la capăt alături de Hitler, deși forțele URSS pregăteau o ofensivă pe frontul Cernăuți-Botoșani-Iași-Chișinău-Tighina, Regele Mihai I a acționat.

Prin Decretul regal nr. 3072 din 6 septembrie 1940 între prerogativele regale era enumerată cea prin care regele numea pe primul ministru. Când a fost cazul, prevederea a oferit regelui Mihai baza legală pentru demiterea lui Antonescu și numirea unui nou prim-ministru, în persoana generalului Sănătescu, însărcinat să formeze un guvern de uniune națională. Arestarea a avut loc imediat și efectuată, la ordinul regelui, de către aghiotantul său, colonelul Emilian Ionescu și o gardă de 4 persoane. Antonescu avea să fie condamnat la moarte și executat în 1946.

În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu Poporul Meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea Ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu Puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite.

Regele Mihai I al României

La orele 22, într-un apel radiodifuzat către națiune și armată, Regele Mihai a proclamat loialitatea României față de Aliați, a acceptat armistițiul oferit de aceștia, a ordonat încetarea focului împotriva Aliaților, a ordonat trupelor române să se retragă cât mai repede la sud de aliniamentul Focșani-Galați și a declarat război Germaniei. Restaurarea Constituției din 1923 a fost implementată după acel moment, iar ambasadorului Germaniei i se promitea că împotriva trupelor germane din România și împotriva cetățenilor Reichului din România, guvernul român nu va întreprinde nimic.

În proclamația regală din seara zilei de 23 august se afirma că din acel moment încetează lupta și orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum și starea de război cu Marea Britanie și Statele Unite. Cu toate acestea, armata sovietică a intrat rapid pe teritoriul României și s-a comportat ca armată ocupantă, luând prizonieri de război peste 100.000 de militari români, unde mulți au pierit în lagăre de muncă forțată.

Recunoașterea rolului important al actului de la 23 august

Este recunoscut faptul că actul de la 23 august 1944 a scurtat luptele din Europa cu 6 luni, salvând sute de mii de vieți omenești. În același timp, a făcut posibilă recuperarea părții ocupate din Transilvania. Deși situația geopolitică după sfârșitul războiului nu avea să îi fie favorabilă regelui și României, țara intrând în sfera de influență a URSS, lui Mihai I i-a fost recunoscut rolul de învingător. Acesta a fost decorat atât de către președintele SUA, Harry Truman, cu Legiunea de Merit în cel mai înalt grad (Comandant Șef), cât și de Iosif Stalin cu Ordinul Victoria cu diamante „pentru actul curajos al cotiturii hotărâte a politicii României spre ruptura cu Germania hitleristă și alierea cu Națiunile Unite, în clipa când încă nu se precizase clar înfrângerea Germaniei.”

Foto principal: Magazine Signal Nr. 16, August 1941