Hiroshima fost primul oraș din istoria umanității distrus de către o armă nucleară cu uraniu lansată de SUA pe 6 august 1945. Câteva zile mai târziu, la 9 august 1945, o altă bombă nucleraă, cu un dispozitiv tip implozie, cu plutoniu, având numele de codul „Fat Man” (Grasul), a fost aruncată asupra orașului Nagasaki. Folosirea acestor 2 bombe, din care a rezultat moartea imediată a aproximativ 100.000 – 200.000 de oameni, majoritatea civili nevinovați, și chiar și mai mulți cu trecerea timpului, este criticată îndelung și a dus în timp la acorduri de nefolosire a unui astfel de armament și reducerea per total a arsenalului nuclear.

Hiroshima și oroarea unei noi arme de distrugere în masă

SUA au aruncat o bombă atomică asupra orașului Hiroshima, ucigând zeci de mii de civili la începutul lunii august 1945. Pentru a reuși acest lucru, aceștia au folosit un nou tip de avion bombardier. Denumit B-29 Superfortăreață, echipat cu 4 motoare mari cu elice, atingea o distanță de 5.800 de mile și era singura aeronavă capabilă să transporte o încărcătură de 10 tone. Prezentat în 1939 și fabricat în regim de urgență de Boeing până în 1942 noul avion avea instalat cel mai modern radar și un sistem computerizat analog care calcula momentul optim de lansare a încărcăturii explozive.

În dimineața zilei de 6 august 1945, avionul denumit Enola Gay, pilotat de către colonelul Paul Tibbets, lansează bomba nucleară ucigând în mod direct cel puțin 70.000 de oameni. Cifra victimelor a crescut până la finalul anului până la 166.000. Aproximativ 70% dintre clădirile orașului au fost distruse și 7% afectate coniderabil. Mai puțin de 10% dintre cei uciși au fost din rândul armatei japoneze.

Numeroși ofițeri militari americani superiori au confirmat că bombardarea nu a fost necesară pentru a învinge Japonia, cu toate acestea, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, SUA au dorit să emită un avertisment „aliaților” din blocul de est, mai exact Rusia și China. Generalul Dwight D. Eisenhower chiar a explicat că „nu a fost necesar să-i lovești cu acel lucru groaznic.” Japonia căuta în acel moment o modalitate de a se preda cu pierderi minime, având în vedere că rămăsese singură din alianța cu Germania lui Hitler și Italia lui Mussolini.

Nagasaki și credincioșii creștini pulverizați de către explozie

În trecut, prin Nagasaki Japonia comunica cu Occidentul. Acest oraș a fost de asemenea centrul misiunii creștine în Japonia, promovate în principal de iezuiți. Norul de „ciupercă” a bombei aruncate asupra orașului pe 9 august s-a înălțat mai mult de 18 kilometri. În ciuda numelor date bombelor de către armata Statelor Unite ale Americii, explozia „Fat Man” a cauzat mai puține daune decât cea a „Little Boy” care fusese lansată asupra Hiroshimei. Orașul a fost însă distrus în totalitate, iar numărul celor uciși a ajuns la 70.000.

Amiralul William D. Leahy, președintele Șefilor de Stat Major, cel mai înalt consilier militar al președintelui SUA de la acel moment a declarat că uzul acestei arme barbare la Hiroshima și Nagasaki nu a fost de niciun fel de ajutor material în războiul purtat împotriva Japoniei. Imperiul Japoniei era deja învins, iar reprezentanții Statului erau gata să se predea. „Simțirea mea a fost că, fiind primul care l-a folosit, adoptasem un standard etic comun barbarilor din Evul Întunecat. Am fost învățat să nu port război în acest mod și războaiele nu pot fi câștigate prin distrugerea femeilor și a copiilor.”

Explozia s-a produs în apropierea Catedralei Catolice din cartierul Urakami în timpul unei slujbe. Preotul și toți credincioșii au fost lichefiați de explozie. La Muzeul Atomic din Nagasaki există rozariile acestora și vitraliile, topite și transformate în mărgele de sticlă colorată.

Niciodată din nou

Și Sondajul strategic al bombardamentelor din SUA a stabilit că Japonia s-ar fi predat chiar dacă nu s-ar fi aruncat bombele atomice asupra ei, chiar dacă Rusia nu ar fi intrat în război și chiar dacă nu ar fi fost planificată sau avută în vedere nicio invazie. De atunci, nici o altă țară nu a mai fost atacată cu arme nucleare.

Deschis pentru semnare în 1968 și intrat în vigoare în 1970, Tratatul de Neproliferare Nucleară (NPT) are ca obiectiv prevenirea răspândirii armelor nucleare și a tehnologiilor de fabricare a acestora, promovarea cooperării în domeniul utilizării pașnice a energiei nucleare și în final dezarmarea nucleară.