26 iulie 2014: fuziunea PNL cu PD-L (contopirea FSN cu PNL)

La data de 26 iulie 2014 a fost aprobată fuziunea dintre Partidul Național Liberal cu Partidul Democrat – Liberal, semnalând astfel contopirea FSN cu PNL-ul reînființat după Revoluția din 1989.
PNL se reînființează în 1990 după patru decenii de ilegalitate, în timp ce FSN preia puterea statului comunist proaspăt desființat.
PNL fusese constituit în 1875, însă odată cu instaurarea regimului totalitar condus de Petru Groza și Gheorghiu-Dej, sprijinit de URSS, pluralismul politic a fost anihilat. Deși acest lucru se mai întâmplase în trecut, sub regimul dictatorial al lui Carol al II-lea, nimeni nu avea de unde să știe că această lovitură anti-democratică avea să dureze 4 decenii. În 1947, Partidul Național Liberal a fost desființat, alături de PNȚ, dar și Partidul Social Democrat. Liberalii și-au reînființat partidul la 15 ianuarie 1990 prin Decizia Civilă nr. 4 a Tribunalului Municipiului București.
Primele alegeri libere de după Revoluția din decembrie 1989 a fost însă o lovitură pentru așa-numitele partide istorice.
La alegerile din 20 mai 1990 Frontul Salvării Naționale a obținut 66,31% din voturile pentru Camera Deputaților, iar candidatul partidului la președinție, Ion Iliescu, a fost votat cu 85%. Cu toate că perioada de până la viitoarele alegeri a fost plină de sciziuni, instabilitate și participări la actul guvernării, în diferite forme, PNL a ajuns la concluzia că pentru a contracara FSN, este nevoie de o opoziție coagulată. Așa că la 26 noiembrie 1991 a constituit Convenția Democrată Română (CDR), pe baza unui protocol semnat cu PNȚ-CD, Partidul Social Democrat Român, Partidul Ecologist Român, Partidul Alianța Civică și UDMR.
FSN își schimbă denumirea în PD
Înainte de alegerile legislative, convenția FSN din martie 1992 l-a ales pe Petre Roman drept președinte al partidului. Opozanții lui Roman au părăsit partidul, formând o nouă formațiune politică numită Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN), care a ajuns să fie actualul Partid Social Democrat (PSD). La alegerile legislative din 1992 FSN a pierdut în defavoarea formațiunii lui Iliescu, dar și a Convenției Democratice Române, plasându-se abia pe poziția a treia în preferințele electoratului, obținând 10,19% din voturile pentru Camera Deputaților, iar în mai 1993 FSN și-a schimbat denumirea în Partidul Democrat.
După o perioadă consistentă în Opoziție, între 1992 și 1996, atât PD cât și PNL au mers în alegeri separat împotriva partidului lui Iliescu care în 1993 își schimbă denumirea din FDSN în Partidul Democrației Sociale din România și l-a ales pe Oliviu Gherman drept președinte de partid. Astfel, liberalii participă în alegeri cu CDR, care nu mai conținea atâtea partide ca în momentul înființării, cum ar fi UDMR sau Partidul Social Democrat Român desprinzându-se în 1995.
CDR și inclusiv PNL câștigă alegerile din 1996, iar PD se clasează pe locul trei.
Nefiind considerată principala forță de opoziție la guvernarea social-democrată prezidată de Ion Iliescu, Partidul Democrat condus de Petre Roman ajunge pe locul 3, însă încheie cu CDR un acord de susținere la alegerile prezidențiale din turul al doilea și de participare la guvernare. Convenția dominată de PNȚ-CD a inclus însă PNL, trecut din nou prin sciziuni și înființări de aripi, care a obținut 7 ministere în Guvernul Victor Ciorbea, printre miniștri numărându-se Călin Popescu-Tăriceanu, Valeriu Stoica, Crin Antonescu.
După guvernarea măcinată de privatizări, disponibilizări, recesiune și împrumuturi la Fondul Monetar Internațional, în alegerile locale din 2000 PNL s-a prezentat separat de CDR, după ce întâi solicitase o situație de paritate cu PNȚCD în cadrul Convenției. Alegerile generale au fost câștigate de către PSD, guvernul rezultat fiind condus de Adrian Năstase.
PNL și PD înființează Alianța D.A. în 2003
Într-o nouă tentativă de a coagula forțele anti-guvernare, Alianța Dreptate și Adevăr (D.A.) se naște între Partidul Național Liberal și Partidul Democrat. Cu toate că Petre Roman inițiase demersuri pentru „Alternativa 2004”, o alianță electorală între PD, PNL și ApR, partidul l-a votat în mai 2001 ca președinte al alor pe primarul Capitalei, Traian Băsescu, și moțiunea sa „România puternică – România Social Democrată”. Acesta a văzut beneficiile alianței gândite de Petre Roman. Alegerile locale, legislative și prezidențiale din 2004 au fost desfășurate în alianță sau separat, în funcție de contextul local.
Candidatul pentru Președinția României trebuia să vină din rândul PNL însă Traian Băsescu preia acest rol după ce într-o conferință de presă Theodor Stolojan anunță că este bolnav și nu mai poate continua cursa. Băsescu era la acel moment primarul general al Bucureștiului. După câștigarea mandatului de președinte, Alianța D.A. ajunge la vârful conducerii țării, guvernul fiind condus de Călin Popescu-Tăriceanu, locul revenindu-i acestuia după ce a devenit președinte al PNL în locul lui Stolojan.
PD iese de la guvernare și din Alianța D.A., fuzionând cu o aripă ruptă din PNL. Astfel ia naștere PD-L care va participa la alegerile din 2008 ca forță de sine stătoare.
Însă lucrurile nu sunt roz. În decembrie 2006, se formează PLD, prin ruperea unei aripi a Partidului Național Liberal, care s-au opus conducerii lui Tăriceanu. PLD a fost condus de Theodor Stolojan, fost membru FSN dar și fost președinte al PNL și candidatul acestei formațiuni la alegerile prezidențiale din 2004 până la momentul renunțării. La 11 aprilie 2007, Alianța D.A. a încetat să mai funcționeze, iar guvernul rămânea fără participarea PD. Partidul a fuzionat în decembrie 2007 cu PLD-ul condus de Stologan, preluând numele de Partidul Democrat-Liberal (PD-L).
PD-L guvernează până în 2012, în timp ce PNL este în opoziție și intră ulterior într-o alianță politică (Uniunea Social Liberală) împreună cu PSD și Partidul Conservator pentru alegerile care urmau.
În urma alegerilor din 2008, reprezentanții PD-L câștigă cele mai multe mandate de parlamentari, deși proporțional PSD câștigase cele mai multe voturi. Noul sistem de vot uninominal (parțial) a favorizat acest rezultat. Datorită și presiunilor președintelui Băsescu care venise în funcție din partea PD (ulterior PD-L), guvernul rezultat va fi condus de Emil Boc, primar din partea aceluiași partid al municipiului Cluj-Napoca. PNL este exclus de la guvernare fiind ales PSD-ul ca partener de coaliție până la alegerile prezidențiale din 2009. Până în luna mai a anului 2012 când a intrat în opoziție, PD-L a condus Guvernul.
Din 2012 și până în 2014, guvernul condus de Victor Ponta (PSD) are în componență miniștri PNL. În acordul USL candidatul la alegerile prezidențiale de la finele anului 2014 urma să vină din rândul liberalilor. Însă îainte de alegerile europarlamentare din mai 2014 PNL iese din Uniune și candidează singur în alegeri, împotriva PSD și a PD-L.
După alegerile europarlamentare din 2014, se anunță formarea alianței electorale pentru prezidențiale dar și fuziunea surprinzătoare între PNL și PD-L.
Chiar dacă participaseră la alegeri separat și într-o competiție directă în luna mai, în iulie 2014 se anunță fuziunea celor două partide. Astfel, pe 26 iulie 2014, PDL a format o alianță împreună cu PNL, denumită Alianța Creștin Liberală (ACL) dar și a făcut demersurile pentru fuziune. În congresul reunit al celor două formațiuni politice PNL și PDL au votat fuziunea prin contopire, partidul rezultat urmând să se numească Partidul Național Liberal. Formațiunile conduse de Klaus Iohannis și Vasile Blaga au aprobat în unanimitate protocolul de fuziune precum și statutul noului partid. De la congresul de fuziune au lipsit foștii președinți PDL și PNL, Emil Boc, respectiv Crin Antonescu.

Protocolul de fuziune dintre PNL si PD-L fusese adoptat și separat de reprezentantii PNL, respectiv ai PD-L. Congresul s-a incheiat pe acordurile fostului imn al PDL, „Verde înrourat”, democrat-liberalii cântând versurile, în timp ce liberalii au aplaudat doar. Unul dintre liderii liberali, Ludovic Orban, a vorbit și despre faptul că ziua acelui Congres a fost aleasă pentru că reprezintă ziua de naștere a liderului PD-L, Vasile Blaga.
Nu am înteles de ce colegii noștri de la PD-L au dorit, în mod special, ca acest congres de contopire practic a trei fomațiuni să se întâmple astăzi. Am aflat și mă bucur că astăzi putem, atât liberalii cât și PDL și Forța Civică, să îi facem un astfel de cadou lui Vasile Blaga, de ziua domniei sale
Ludovic Orban
La data de 6 octombrie 2014, Tribunalul Bucureşti a admis cererea privind fuziunea prin contopire a Partidului Naţional Liberal (PNL) cu Partidul Democrat Liberal. Decizia a rămas definitivă în luna noiembrie al aceluiași an.
-
Pingback: [PRESA sub LUPĂ] „Jurnaliști” politicieni și politicieni „jurnaliști” – Independentul