Nature a publicat un studiu care a urmărit prezența speciilor de rechini în apele oceanice din anii 1970 până în 2018. Concluziile înaintate în vara lui 2019 și revizuite abia în ianuarie, arată că declinul global al rechinilor este un aspect științific cert, plasând rechinii pe lista specilor în pericol de extincție.
Primii rechini au apărut în oceane acum circa 400 de milioane de ani, în lume existând în prezent un număr de 368 de specii de rechini, împărțite în 8 ordine. Studiul coordonat de Nathan Pacoureau precizează de la început că guvernele s-au angajat să îmbunătățească bunăstarea umană și securitatea alimentară prin protejarea serviciilor ecosistemice și stoparea pierderii biodiversității (pe parcursul „Deceniului biodiversității” al ONU, 2011-2020). Sustenabilitatea hranei din oceane este o parte integrantă a acestor angajamente, iar pescuitul sălbatic reprezintă resurse nutriționale și economice esențiale pentru milioane de oameni la nivel mondial.
Oamenii de știință au documentat un declin alarmant, în curs de desfășurare, la nivel mondial, în populația de rechini oceanici din cel mai mare ecosistem din lume în ultimii 50 de ani, având ca rezultat o creștere fără precedent a riscului de dispariție a acestor specii.
O creștere semnificativă a presiunii pescuitui este reflectată de consistența generală a ratei și gradului de scădere al speciilor de rechini, cu dimensiuni corporale și timpi de creștere diferiți. Ritmul de reproducere redus a speciilor cu creștere lentă nu este destulă pentru a face față presiunii intense al pescuitului.
Pescuitul excesiv al populațiilor de rechini oceanici a depășit cu mult implementarea reglementărilor privind gestionarea pescuitului și comerțulului. În ciuda îmbunătățirilor semnificative ale angajamentelor de conservare din ultimele decenii, relativ puține țări impun limite de captură specifice rechinilor oceanici și mai puține încă pot demonstra regenerarea populației sau pescuitul sustenabil pentru aceste specii.
Obligațiile internaționale neaplicate în mod eficient
Obligațiile prevăzute în tratatele internaționale privind viața marină sălbatică, de a interzice reținerea sau restricționarea comerțului internațional cu specii selectate nu au fost încă puse în aplicare în mod eficient, subliniază cercetătorii. Cele patru mari organizații regionale de gestionare a pescuitului din lume, axate pe ton, au interzis, în diferite grade, reținerea speciilor de rechini oceanici inerent sensibili, care sunt, de asemenea, de o valoare relativ mică pentru pescuitul pelagic asociat.
Cu toate acestea, organizațiile regionale de gestionare a pescuitului de ton nu sunt în mare parte disponibile să asculte sfaturile științifice în ce privesc limitele de pescuit pentru rechini mai importanți din punct de vedere comercial.
Există câteva descoperiri încurajatoare
Sunt totuși motive pentru speranță. Cercetătorii au observat că rechinul alb a scăzut în mod istoric cu aproximativ 70% în întreaga lume în ultima jumătate de secol, dar acum se recuperează în mai multe regiuni, ajutat în acest sens de interdicții. Populațiile de rechini ciocan se regenerează și ele în nord-vestul Atlanticului, din cauza unor cote strict aplicate în întreaga zonă de acoperire a SUA.
De asemenea, rechinul albastru a scăzut mai puțin decât alte specii, în ciuda faptului că s-a raportat că prezintă un risc semnificativ mai mare datorită suprapunerii sale de distribuție ridicate cu zonele de pescuit intens. Acest lucru se datorează probabil ratei reproductive relativ ridicate (în comparație cu alți rechini oceanici), dar totuși gestionarea sa este justificată la scară globală, pe măsură ce crește interesul pieței și pescuitul.
Este posibil să se inverseze scăderea populației de rechini, chiar și pentru speciile cu creștere lentă, doar în cazul în care managementul preventiv, bazat pe știință, este implementat pe toată gama speciilor înainte ca epuizarea să treacă de punctul de neîntoarcere.