Cercetători din Oxford au dezvăluit o imagine a genealogiei umanității, bazată pe 3.601 genomuri moderne și 8 genomuri antice care se întâlnesc într-un punct comun în urmă cu 2 milioane de ani. Această concluzie ar trebui să pună pe gânduri acei oameni care mențin un discurs al urii și întrețin conflicte între diverse popoare care în fond sunt înrudite.

De la finalizarea Proiectului genomului uman, progresele în genetica populației umane și genomica comparativă au făcut posibilă obținerea unei cunoștințe tot mai mari asupra naturii diversității genetice. Cu toate acestea, abia începem să înțelegem cum sunt modelate procese precum eșantionarea aleatorie, variațiile structurale, polimorfisme cu un singur nucleotid, dar și nivelul și modelul de variație în interiorul speciilor și, de asemenea, între specii.

În prezent este destul de facil să-ți faci propriul arbore genealogic însă este cu totul altceva creionarea unuia pentru întreaga umanitate. Cercetători în biologie, în frunte cu Gilean McVean de la Universitatea din Oxford au reușit acest lucru, dezvăluind un arbore genealogic al umanității bazat pe 3.601 genomuri moderne și 8 genomuri antice.

Toți oamenii sunt în cele din urmă înrudiți unii cu ceilalți.

Gilean McVean

Fondator în 2017 al Institutului Big Data (BDI) de cercetare interdisciplinară de la Universitatea din Oxford, McVean și echipa sa s-au concentrat pe fragmente de ADN care variază de la o persoană la alta. Ei au identificat 6.412.717 variante și au încercat să descopere când și unde a apărut fiecare. Pentru a realiza acest lucru, au analizat și alte 3.589 de mostre de ADN antic care nu erau suficient de bune pentru a fi incluse în arbore, dar au ajutat la clarificarea rezultatelor. S-a lucrat cu genomuri aproape toate aparținând speciei Homo sapiens, preum și 3 genomuri Neanderthal și unul Denisovan, care poate fi o subspecie a H. sapiens sau o specie separată.

Fiecare linie din grafica dată publicității (foto sus) reprezintă o relație strămoș-descendent în genealogia noastră dedusă din genomuri moderne și antice. Grosimea unei linii corespunde numărului de astfel de relații observate, iar culoarea reprezintă vârsta estimată a strămoșului.

Noul arbore genealogic sugerează că cele mai vechi rădăcini ale oamenilor se află în nord-estul Africii. De asemenea, oferă indicii că oamenii au ajuns în Papua Noua Guinee și pe continentul american cu zeci de mii de ani mai devreme decât indică în prezent probele arheologice, sugerând migrații timpurii care nu au fost încă descoperite.

Foto: Matheus Viana