În timpul restricțiilor cauzate de COVID-19 în toată Europa poliția a vizat în mod disproporționat minoritățile etnice și grupurile marginalizate cu violență, controale de identitate discriminatorii, carantine forțate și amenzi, a declarat Amnesty International într-un nou raport publicat la începutul săptămânii.

Organizația își exprimă îngrijorarea privind rasismul instituțional și lipsa de tragere la răspundere a autorităților pe întreg teritoriul Europei. Cele 12 țări vizate în raport sunt Belgia, Bulgaria, Cipru, Franța, Grecia, Ungaria, Italia, Serbia, Slovacia, România, Spania și Marea Britanie.

Violența polițienească și îngrijorările cu privire la rasismul instituțional nu sunt noi, dar pandemia și restricțiile de mișcare cauzate de COVID-19 au expus cât de răspândite sunt acestea.

Marco Perolini (Cercetător Amnesty International în Europa de Vest)

Documentul expune un model tulburător de prejudecăți rasiale, care este legat de îngrijorările cu privire la rasismul instituțional în cadrul forțelor de poliție și răspunde îngrijorărilor mai ridicate în cadrul protestelor în curs de luptă pentru „Black Lives Matter”. Triplele amenințări de discriminare, utilizarea ilegală a forței și impunitatea poliției trebuie abordate urgent, fiind timpul ca astfel de practici să se încheie și ca Europa să se confrunte cu rasismul din propria curte, atenționează organizația pentru drepturile omului.

Poliția vizează discriminatoriu persoanele etnice minoritare

Aplicarea de către forțele polițienești a restricțiilor de mișcare a afectat în mod disproporționat zonele sărace, care au adesea o proporție mai mare de rezidenți din grupuri etnice minoritare. În Seine-Saint-Denis, cea mai săracă zonă a Franței continentale, spre exemplu, unde majoritatea locuitorilor sunt de culoare negre sau de origine nord-africană, numărul amenzilor pentru încălcarea blocajului a fost de trei ori mai mare decât în ​​restul țării, în ciuda autorităților locale care au declarat respectarea măsurilor de blocare era similară cu alte domenii. În Nisa, nouă cartiere preponderent de clasă muncitoare și minorități etnice au fost supuse unor carantine peste noapte mai lungi decât restul orașului.

Utilizarea ilegală a forței de către poliție a avut loc adesea în contextul opririi și legitimării cetățenilor

În Marea Britanie, una dintre puținele țări europene care colectează date dezagregate etnic despre aplicarea legii, poliția din Londra a înregistrat o creștere de 22 la sută a legitimărilor și perchezițiilor între martie și aprilie 2020. În acea perioadă, proporția de oameni de culoare abordați de către polițiști a crescut cu aproape o treime.

Un număr de 34 de videoclipuri din toată Europa au arătat că poliția a folosit forța ilegală și în multe cazuri când aceasta nu a fost necesară deloc!

Într-un videoclip postat online pe 29 martie, doi polițiști au oprit un tânăr, de origine nord-africană, pe o stradă din Bilbao, Spania. În ciuda faptului că se pare că nu reprezintă o amenințare pentru ei, poliția îl împinge violent și îl lovește cu o baghetă. În timp ce cei doi ofițeri îl țin pe bărbat fixat pe un perete cu mâinile la spate, mama bărbatului apare și le spune polițiștilor că fiul ei suferă de o sănătate mentală precară. Apoi, ofițerul de poliție o lovește cu bastonul său, înainte ca trei polițiști să o pună la pământ. Unii dintre vecinii care filmau au fost amendați pentru „utilizarea neautorizată” a imaginilor forțelor de ordine.

Un alt videoclip îl arată pe Samir, un cetățean egiptean de 27 de ani, care a locuit în Franța de 10 ani, fiind urmărit de poliție înainte de a sări în râul Sena, în Île-Saint-Denis, pe 26 aprilie 2020. Polițiștii pot fi auziți folosind un termen derogatoriu pentru arabi, râzând de el și un ofițer spune „ar fi trebuit să-i pui o greutate pe gleznă”. Ulterior, el a fost bătut de poliție în duba lor și ținut în arest. Samir nu a fost niciodată acuzat de nicio infracțiune, și a fost amenințat să părăsească țara. Cei doi ofițeri identificați au fost suspendați pentru insulte rasiste.

Așezările de romi supuse carantinelor militarizate

În cadrul unei manifestări de discriminare împotriva romilor din Bulgaria și Slovacia, ambele guverne au introdus carantine obligatorii pentru așezările de romi. În Slovacia, acest lucru a fost încredințat armatei. Amnesty International consideră că armata nu este potrivită pentru a efectua măsuri de sănătate publică și ar trebui utilizată doar în situațiile de aplicare a legii în care există un motiv clar care arată că polițiștii obișnuiți sunt insuficienți. . În aceste cazuri, nu există un astfel de motiv.

În timpul carantinelor obligatorii din Bulgaria, peste 50.000 de romi au fost izolați de restul țării și au suferit grave deficiențe alimentare. Un sondaj a arătat că veniturile mediane din cartierele de etnie romă au scăzut cu 61 la sută între martie și mai 2020.

În Burgas, autoritățile au folosit drone cu senzori termici pentru a prelua de la distanță temperatura rezidenților din așezările rome și pentru a le monitoriza mișcările. În mod similar, în orașul Yambol, autoritățile au folosit avioane pentru „dezinfectarea” cartierului de romi, care a cunoscut un focar de COVID-19 și a fost ținut sub carantină strictă chiar și după ce starea de urgență la nivel național s-a încheiat.

Tabere de refugiați și migranți au fost și ele vizate

Solicitanții de azil, refugiații și migranții din tabere și spații de cazare comune au fost vizați, de asemenea, cu carantine selective în Germania, Cipru și Serbia și cu evacuări forțate în Franța și Grecia. De exemplu, sub starea de urgență din Serbia, autoritățile au impus un regim special care viza în mod selectiv centrele guvernamentale care adăposteau refugiați, migranți și solicitanți de azil. Le-a plasat sub o carantină obligatorie de 24 de ore și a trimis militarii pentru a monitoriza aplicarea regulilor.

Oamenii fără adăpost au fost amendați abuziv

Oamenii care trăiesc fără adăpost au suferit, de asemenea, măsuri punitive în condiții de restricție. În Italia, ONG-ul „Avvocato di Strada” a colectat cel puțin 17 cazuri în care persoanele fără adăpost au primit amenzi pentru că nu au putut respecta măsurile privind auto-izolarea și restricțiile de circulație. Alte zeci de persoane au fost amendate de forțele de ordine din Franța, Spania și Marea Britanie.

România nu a fost străină de discriminarea și rasismul forțelor de ordine

La 19 martie 2020, Parlamentul României a aprobat un decret prin care se declara o stare de urgență. Guvernul a adoptat diverse acte legislative de urgență, inclusiv modificări ale Codului penal, care au introdus noi pedepse și infracțiuni legate de pandemia COVID-19. Acestea includeau incriminarea nerespectării măsurilor de spitalizare sau de carantină și a celor care „prin faptele lor cauzează infecția altor persoane.” Starea de urgență a fost ridicată la 14 mai 2020.

În timp ce starea de urgență era în vigoare, ONG-urile și mass-media au raportat cazuri grave de utilizare abuzivă și ilegală a forței, precum și acuzații de maltratare a romilor de către poliție. Multe dintre acestea au fost ridicate într-o scrisoare deschisă către guvern, din 23 aprilie 2020, de două ONG-uri: Romani-CRISS și Uniunea Civică a Tinerilor Romi din România.

La 18 aprilie, mass-media a raportat că, în timpul unei operațiuni de poliție într-o așezare romă din Bolintin – Vale, județul Giurgiu, poliția a abuzat fizic opt bărbați romi, în timp ce aceștia se aflau încătușați la sol. Un videoclip a surprins bărbații care urlau de durere în timp ce poliția îi bătea. Romani-CRISS a raportat că poliția a maltratat și un băiat de 13 ani în timpul operațiunii și că, în urma incidentului, locuitorii localității au dormit pe câmpuri pentru a se ascunde de poliție. ONG-ul a obținut declarații de la rezidenți care spuneau că ofițerii de poliție i-au târât din casele lor și i-au lovit cu bastoane pe corp și picioarele goale. Ca răspuns la presiunea publică după ce incidentul a fost publicat pe larg în mass-media, procurorii au deschis o anchetă penală cu privire la incident, iar ministrul de interne l-a demis pe șeful poliției Bolintin-Vale, care a condus operațiunea. De asemenea, Centrul European pentru Drepturile Romilor a ridicat îngrijorări cu privire la acest aspect și la alte cazuri raportate de violență polițienească împotriva romilor care au avut loc în contextul măsurilor de urgență COVID-19.

Conform rapoartelor mass-media, la 20 aprilie, Ministerul de Interne a dispus desfășurarea a 154 de echipe de poliție, în total aproximativ 1.500 de ofițeri de poliție și jandarmi, în zone în care au fost raportate „episoade violente” în zilele trecute. Ministrul a declarat că „resursa suplimentară va fi direcționată în zonele cu risc crescut de criminalitate, comunități cu persoane care s-au întors recent (din străinătate) și sunt cunoscute pentru activități infracționale.” În plus, două elicoptere au fost dislocate în zonele de patrulare din București și din județele Ilfov, Ialomița, Prahova, Argeș, Teleorman, Giurgiu și Călărași. Datele și recensământul populației din 2011 sugerează că multe dintre aceste zone au o populație importantă de romi.

Șeful Serviciului pentru Intervenții și Acțiuni Speciale, o unitate centrală a poliției române, a declarat că tactica și natura oricărei intervenții au fost ghidate de două principii: „răspuns gradual și proporționalitate.” El a adăugat că utilizarea forței letale este o ultimă soluție. Cu toate acestea, răspunzând acuzațiilor de acte de violență împotriva rezidenților acestor cartiere, șeful de cabinet al ministrului de interne a declarat presei că oamenii legii vor face tot ce este necesar pentru restabilirea ordinii publice și a declarat că „violența va fi întâmpinată cu violență.”

La 30 aprilie, activiștii pentru drepturile omului și mass-media au raportat un alt caz de utilizare disproporționată a forței în timpul unei intervenții a poliției într-un cartier de romi din București, Ferentari. Conform rapoartelor, polițiștii au urmărit mai mulți tineri romi care se aflau la intrarea unui bloc din apartamente și au pulverizat gaze lacrimogene pe holuri și în unele case. Locuitorii s-au adunat în afara blocului pentru a scăpa de gazul lacrimogen, întrucât aveau dificultăți în respirație. Unul dintre polițiști ar fi încercat să tragă o salvă de foc de avertizare, dar a fost oprit de unul dintre colegii săi. Conform principiilor de bază ale ONU privind utilizarea forței și a armelor de foc de către oficialii de aplicare a legii, iritanții chimici, precum gazul lacrimogen, nu trebuie folosiți în spațiile limitate.

Amnesty International este cea mai mare organizație internațională de drepturile omului, cuprinzând peste şapte milioane de membri răspândiţi în toate colţurile lumii (150 de state). Amnesty International este independentă de orice ideologie politică, economică, religioasă sau alte interese, obiectivul nostru principal fiind identificarea şi generarea de acţiuni ce au ca scop prevenirea încalcării drepturilor omului și respectarea acestora. În 1977, organizatia a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru campania sa împotriva torturii, iar în 1978 a primit Premiul Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului.

magine: Amnesty International