S-a activat în ultimele zile PR-ul politicienilor PNL care vor austeritate pentru toți românii, inclusiv cei de cultură. Se reînvie -și prin personajul politic central, Emil Boc- guvernarea de tristă amintire 2009-2012, cu tăieri de venituri și creșteri de corupție. Perioadă în care, ca și acum, se făcea apologia „reducerii personalului” din instituțiile de cultură pe motiv de neperformanță. În Arad încă se văd urmele Guvernului Boc și al „tăierii” în cultură, dispărând atunci juridic Teatrul de Marionete care funcționa de 60 de ani în comunitate.
În caz că nu sunteți la curent cu fostul primar de la Oradea, acum președinte de Consiliu Județean Bihor, Ilie Bolojan (PNL) a apărut încă de la începutul anului cu un asalt asupra instituțiilor de cultură. După reorganizarea revistelor „Familia” și „Varad”, acesta pregătește în această vară și comasarea instituțiilor de artă interpretativă sub o singură conducere a unei instituții în care angajații vor avea contract pe perioadă determinată. Artiștii de la Teatrul de Stat „Regina Maria”, Teatrul Maghiar „Szigligeti”, Filarmonica din Oradea, Ansamblul „Crișana”, respectiv Teatrul de Păpuși „Arcadia” regretă acum că au pus ștampila pe reprezentantul PNL. Dincolo de PR-ul politic, dacă erați la curent cu parcursul real al acestui politician, puteați realiza încă din 2014 că Bolojan este dușmanul culturii, sau cel puțin nu are capacitatea să înțeleagă rolul culturii într-o comunitate.
Azi în Oradea, mâine-n toată țara?
Politicienii ca acesta „construiesc” -deși mai bine zis desființează- pe bazele puse în 2009-2012. „Potrivit Codului Administrativ, Legea 62/2011 a Dialogului Social, așa cum a fost croită de Guvernul Boc în anii precedentului val de austeritate și restructurări, nu prevede obligaţia instituţiilor publice „de a consulta angajaţii cu privire la reorganizarea” acestora, ea fiind aplicabilă exclusiv „întreprinderilor care au cel puţin 20 de angajaţi.” Și este vorba de mai mulți politicieni cu această dorință, nu doar de cel din Bihor!
După 10 ani de la guvernarea Boc, primarul Călin Bibarț (PNL), care era prefect în urmă cu un deceniu, a încercat să-l copieze pe colegul său din Oradea și a dus un război de concedieri a mai mulți artiști din Filarmonica Arad. Pentru moment a reușit doar să reducă instituția culturală de la statutul juridic național la unul orășenesc și promisiunea că în iunie (2022 oare?) va găsi banii pentru salariile oamenilor de cultură din oraș.
Primul spectacol pe scena marionetelor din Arad s-a jucat pe 7 mai 1951, dată de care se leagă apariţia Teatrului de Marionete în peisajul cultural arădean. În 2011, prin „strălucita” conducere a Primăriei Arad sub auspiciile austerității à la Boc, Teatrul de Păpuși -cum îl cunosc localnicii- a încetat să mai existe drept instituție independentă. Prin HCLM Nr. 223 din 2011, Teatrul de Marionete Arad a fost „unit” cu Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad, funcționând în prezent sub această instituție și cu denumirea de Trupa Marionete.
La Arad, Trupa de Marionete se bucură de onoarea de a colabora cu nume consacrate în arta animaţiei româneşti şi internaţionale, printre care Francisca Simionescu, Ildiko Kovacs, Titus Bogdan Jucov, Boris Azarov, Radu Dinulescu, Cristian şi Cristina Pepino, Victor Ioan Frunză, Adriana Grand. Degeaba sub îndrumarea lor pe scena teatrului au prins viaţă spectacole care îi incântă deopotrivă pe cei mici şi pe cei mari, iar artiștii au câștigat premii internaționale, politicienii din Primăria Arad au decis peste capul lor.
De aceea vorbim, în mod ciudat, de 70 de ani de Trupă când în realitatea este vorba de 70 de ani de Teatru de Marionete. Ceea ce nu au reușit comuniștii iată că au izbutit liberalii: au rescris istoria! Poate că micuţa scenă a Păpușilor nu a fost îndestul de puternică pentru a opri asaltul PNL asupra culturii în deceniul anterior. Filarmonica Arad încă mai are azi putere de contestare a politicii abuzive deși cu același director confirmat în poziția de conducere este greu să considerăm artiștii ca ieșiți drept învingători. Dacă trecem cu bine peste pandemie și anul 2021, poate mai găsim în picioare vreo instituție culturală independentă.