În luna aprilie, administrația locală din Arad a decis „actualizarea valorilor de deviz la faza proiect tehnic” în cazul Zonei de agrement Micălaca 300. Mai exact, de aproape 2 ani de zile de când a fost semnat contractul de finanțare al acelui obiectiv, unele prețuri s-au mărit. Puținul de 8.000 de lei din cele 10.000.000 de lei nu ridică vreo problemă în orașul unde achizițiile pentru sonorizare și scenă la Filarmonică sunt de sute de ori mai mari. Așadar, ceea ce atrage atenția în acest „proiect” este tocmai rezultatul preconizat. La o analiză recentă la fața locului, trebuie puse două întrebări cruciale: Chiar merită zona o investiție de 2 milioane de euro? și Nu se va distruge oare mai mult decât se va realiza?

---

În vara anului 2019, Primăria Arad anunța că va crea un parc de 4,7 ha în municipiul Arad, doar că în zona dinspre podul spre Subcetate exista deja spațiu verde și acela utilizat de către arădeni! Dincolo de anunțurile electorale, așa cum se precizează și în documentele aprobate de către Consiliul Local Municipal, „la ora actuală, terenul este neamenajat și neîntreținut, vegetația dezvoltându-se în mod necontrolat și totodată este utilizat de către locuitori ca zonă de recreere.” Reținem deci că vegetația s-a dezvoltat în mod necontrolat (!) dar cu toate acestea terenul este utilizat DEJA ca spațiu de recreere.

Ceea ce orice administrație modernă și civilizată ar fi făcut era poate îngrijirea zonelor cu vegetație și amenajarea unor alei cu bănci, mese dar și iluminat corespunzător. Doar că, așa cum voi argumenta mai jos, acest lucru nu ar fi presupus cheltuirea de fonduri în mod iresponsabil pentru bugetul arădenilor și (mai important) nu s-ar fi încadrat în cultura megalomanică a baronilor locali.

Valoarea totală a proiectului „Reconversia funcțională și revitalizarea terenului din zona Micălaca 300 și transformarea lui în zonă de agrement și petrecerea timpului liber” (10.260.175 de lei din care 9.484.022 de lei fonduri nerambursabile) s-a majorat cu 8.285 de lei. Această sumă se adaugă cheltuielilor neeligibile, care reprezintă și contribuție din bugetul local: 582.602 de lei. Banii vor fi cheltuiți pentru execuția lucrărilor de construcție, furnizarea si instalarea dotărilor, din categoria (15) cheltuieli pentru investiția de bază. Cu numai acest jumătate de milion de lei se putea amenaja frumos zona pentru a include cele menționate mai sus și poate chiar și un mic loc de joacă aerisit pentru copii. Totul în zona rezonabilului și bunului gust.

Primăria Arad dorește însă să epateze

„Realizarea de locuri de joacă pentru copii, locuri de socializare pentru vârstnici, terenuri de sport, locuri pentru picnic, alei pietonale, piste de biciclete, mobilier urban, parcări înierbate”, declara primarul-interimar Bibarț odată cu semnarea contractului de finanțare în august 2019. Adică TOT ce nu a făcut administrația în ultimii 20 de ani în restul orașului se va regăsi înghesuit în cele 4,7 hectare pe care Mureșul le-a oferit în mod natural arădenilor. Despre faptul că „totodată, se vor planta arbori şi arbuşti ornamentali, gard viu, gazon şi se va realiza un sistem de irigaţii”, într-o zonă DEJA plină de natură, nici nu are sens de argumentat ceva în mod logic pentru că nu au sens planurile Primăriei Arad.

La finele anului 2020, Tomck@t (SpecialArad) preciza că „ce va face sau ce nu va face Bibarț în următorii patru ani este greu de spus momentan, din moment ce încă nici nu are un CLM legitim și, nu în ultimul rând, pentru că din pliantele sale de campanie electorală am aflat doar că „el este Călin Bibarț”, cel care zâmbește până la urechi.” Adică realitatea de la fața locului nu se potrivește tot timpul cu cea electorală. Chiar dacă este votat proiectul. Și chiar dacă este aprobată finanțarea. La fel s-a întâmplat de exemplu cu proiectul Punctului Termic din Aradul Nou aprobat și finanțat dar pentru care administrația locală a pierdut ulterior finanțarea nerambursabilă.

Îl menționam pe Tomck@t pentru că acesta a subliniat o problemă importantă, pe care întârzierile cauzate de neprofesionalismul sau lipsa de interes a Primăriei ar putea să mai ofere o a doua șansa la salvarea zonei. „O suprafață mare, de 4,7 hectare, care include parcări auto, locuri pentru grătare, locuri de joacă, un teren de volei și un teren de badminton, un parc canin, o zonă pentru skateboard, fitness, ping-pong, stâlpi de iluminat, pergole, garduri metalice, panori OSB și pavele… tot felul de nebunii care arată bine pe foaie, dar pentru construirea cărora parcul natural va fi făcut vraiște.” Chiar dacă spațiul din imagini nu este pădure în sensul denumit de Codul Silvic, fiind de fapt un teren cu vegetație forestieră, așa cum mi-a precizat un specialist, farmecul zonei va fi în mod cert afectat și înlocuit de un…

…conglomerat, mare și kitchos, așa cum le place baronilor locali

Fie că vorbim de cultură, parcări sau evenimente publice, baronii locali din România post-aderare la UE au ceva din cultura administrativă dinainte de 1989. În loc de descentralizare și replicarea unor modele de succes în cartiere, avem de-a face cu centralizarea și aglomerarea. Administrația locală a desființat instituții culturale de succes (Teatrul de Păpuși, anul acesta îndeplinindu-se un deceniu de la eveniment) sau le-a regresat pe altele (Filarmonica de Stat din Arad) pentru a le pune sub umbrela sau controlul altora. Aceeași administrație care nici nu a reușit să dea în folosință măcar o parcare supraterană dorește să construiască nu una ci două parcări uriașe subterane (în Piața Avram Iancu și Piața Catedralei) pentru doar o mică parte din oraș – asta în timp ce o plimbare prin Arad duminica îți cam arată traficul intens al turiștilor care (nu) justifică sutele de locuri de parcare care se vor construi. (Dacă este vorba de construit pentru viitor, atunci parcările sigur nu reprezintă soluția ci problema!)

Într-adevăr, baronii -mai ales cei ai PNL- au fost mutați de partid în Parlamentul European, însă urmele distructive ale acestora sunt încă vizibile în oraș. Ați fost recent în Parcul „Aventura voinicilor”, adică spațiul verde dintre Parcul Europa (din dreptul Sălii Polivalente) și capătul malului către Maranata? Ceea ce în urmă cu câțiva ani era un spațiu verde rezonabil, care necesita puțină îngrijire pentru a deveni mai frumos și mai sigur pentru cei care frecventau acea parte din Mal, acum a devenit un loc aglomerat. Unde cei care se dau cu rolele sau skateboardul se intersectează cu copiii mici care aleargă către locurile de joacă sau toalete sau gheretele cu mâncare, iar cei care își plimbă câinii țin strâns de lesă pentru a nu se trezi cu incidente nedorite. Este și logic, pentru că de acolo și până la Parcul Copiilor din spatele Palatului Cultural nu există astfel de facilități!

• 

• 

La fel o să se întâmple și cu acest spațiu recreativ sau cum zonă de agrement, așa cum este ea denumită de către administrație. Faptul că pe mal nu se va interveni sub 30m de la luciul de apă datorită prevederilor legale, va face înghesuiala și mai mare. Lipsa de spații verzi în municipiul Arad este cunoscută, iar alternativele există doar că factorii de decizie nu sunt interesați de fructificarea acestora. Trebuie precizat că toată zona dintre Mureș și dig este inundabilă, condiția pusă de Apele Rmâne -doar 10% să fie construcții, iar restul să rămână zonă verde- fiind bună în tot contextul.

Însă ceea ce nu învață administrația Aradului în ultimele decenii este că pentru a construi nu trebuie să demolezi. Ce gospodărie responsabilă taie copaci și vegetație pentru a planta arbuști ornamentali și gazon?! „Astfel, amenajarea și revitalizarea acestui teren reprezintă o oportunitate ce va putea crea spațiile de agrement pentru locuitorii zonei”, se specifică în documentația aferentă proiectului de 2 milioane euro. Natură și bani irosiți în ignoranță adminsitrativă.