În data de 18 martie s-au împlinit 5 ani de la dezastruosul acord UE-Turcia care a dus la crearea și limitarea refugiaților în taberele hotspot ale Insulei Egee, anunță platforma EuropeMustAct. În tot acest timp, refugiații și solicitanții de azil au fost supuși unui tratament degradant, inuman, în condiții de viață extrem de slabe. Dar nu trebuie să fie așa!

Europa se poate descurca mai bine, sunt de părere organizatorii platformei. În opinia acestora Europa trebuie să trateze oamenii în mișcare (solicitanți de azil sau imigranți) cu compasiune, bunătate și demnitate. Ca atare a fost lansată campania #WeHaveSpace („Avem Spațiu”) în întregul continent. În semn de solidaritate cu solicitanții de azil și refugiații din Marea Egee, aproape de granița cu Turcia, oamenii care participă la campanie solicită încetarea politicilor europene de migrație bazate pe descurajarea mobilității și detenție.

Panica cu privire la creșterea numărului de refugiați care se deplasează prin Europa în 2015, care a fost în mare parte condusă de mass-media, a determinat creșterea partidelor de extremă dreapta în toată Europa, care doreau să închidă granițele țărilor lor. Acordul UE-Turcia semnat în 2016 (ceea ce însemna că fiecare persoană care ajunge neregulamentar în insulele grecești va fi returnat în Turcia și în schimb, statele UE ar primi un refugiat sirian din Turcia pentru fiecare persoană îndepărtată de insule) a oferit o oportunitate de a „externaliza granița UE”.

Turciei i s-a promis atunci, de asemenea, 6 miliarde de euro în fonduri pentru îmbunătățirea condițiilor pentru refugiații care locuiesc în țară. Imediat după înțelegere, sosirile neregulate în Insulele Egee au scăzut de la 1740/zi la 47/zi. Înaltul reprezentant al UE pentru afaceri externe, Josep Borrell, a declarat recent că acordul dintre Europa și Turcia rămâne valabil. El a spus că acordul încheiat acum 5 ani a produs „rezultate tangibile”.

De când instanțele elene au decis ca Turcia să fie o țară nesigură pentru refugiați, marea majoritate a refugiaților au fost prinși în purgatoriu pe insulele grecești. În Turcia, antipatia față de refugiați a crescut și există frustrare că UE nu și-a onorat partea acordului prin relocarea refugiaților din Turcia. Mai mult, blocarea rutei Balcanilor în Europa a însemnat doar că alte rute au devenit mai populare, cum ar fi ruta centrală între Libia și Italia și ruta de vest între Maroc și Spania.

În timp ce solicitanții de azil nu mai sunt așa vizibili în Turcia și Insulele din Marea Egee, statele UE nu fac prea mult pentru a asigura respectarea drepturilor refugiaților.

Europe Must Act

Raportul platformei privind centrele (MPRIC) din Grecia scoate în evidență faptul că, deși proiectele nou gândite de autorități includ spații separate pentru grupuri vulnerabile (minori, familii etc.) și spații recreative comune, tabloul general este cel al structurilor asemănătoare închisorii!

MPRIC-urile vor fi înconjurate de două garduri NATO de tip militar, cu 6 metri între ele, pentru a permite paza și patrularea eficientă a perimetrului centrului. Iso-box-urile (cazare în containere asemănătoare mărfurilor) vor servi drept locuințe și, la capacitatea maximă, vor oferi 4m² de spațiu locativ per individ. Perimetrul și interiorul centrelor vor fi supuse supravegherii camerelor de filmare cu algoritmi de analiză a mișcării care monitorizează comportamentul și mișcarea locuitorilor centrului.

Mai multe semne de alarmă

Caracterul îndepărtat și închis al MPRIC-urilor prezintă riscul ca centrele să devină așa-numite cutii negre, cu puține informații publice despre ceea ce se întâmplă în interiori. Acest lucru este dedus din respingerea prezenței actorilor neguvernamentali din aceste noi centre, fiind astfel dificilă sesizarea eventualelor nerespectări și încălcări ale drepturilor omului.

Acolo unde implicarea agențiilor guvernamentale independente și a ONG-urilor este permisă acoperă doar procesul de pre-înregistrare pentru azil, mecanismul de monitorizare a drepturilor omului propus în noile reglementări ale autorităților neacoperind și celealte etape. De asemenea, regulamentul de confidențialitate al guvernului grec adoptat în noiembrie 2020 care interzice tuturor personalului, inclusiv voluntarilor, să împărtășească public orice informație legată de operațiuni sau de rezidenții acestor centre, atât la momentul respectiv, cât și după ce au încetat să mai lucreze acolo, ridică multe semne de alarmă privind obiectivele autorităților.