Un Studiu al Universității Politehnica Timișoara a pornit un val de dezbateri în Arad. Conform unei statistici restrânse și de nișă a rezultat faptul că doi din trei tineri studenți arădeni care studiază în Timișoara rămân în orașul de pe Bega. Noutatea însă lipsește, deoarece documentul strategic de dezvoltare din 2014, asumat de administrația municipiului Arad, preciza această tendință de depopulare, cu grave consecințe economice și sociale. Au trecut anii și realitatea a prins din urmă pe unii oameni care încă aveau dubii în a crede ce spun datele statistice.
Studiul de la care au început discuțiile are la bază datele culese din Registrul General de Evidență a Salariaților (REVISAL) și cuprinde absolvenții anului 2019 ai Universității Politehnica Timișoara. În acest studiu este urmărită integrarea lor pe piața muncii în perioada septembrie 2019 – decembrie 2020, concluzionând că absolvenții de Politehnică (și cei din Arad) ajung să îşi găsească un loc de muncă în Timișoara, părăsind astfel orașul de origine.
Poate preferința tinerilor arădeni pentru alte orașe are de-a face cu piața muncii și a deficitului universitar, sau lipsa modalităților de exprimare și petrecere a timpului liber, însă esențială rămâne, în opinia mea, lipsa de perspectivă a Aradului.
Cu alte cuvinte, Timișoara oferă acel orizont de dezvoltare și afirmare pentru indivizi și comunitate pe care Aradul nu îl are. Poate că până în anii 2000 erau pe același nivel, chiar dacă veneau după experiențe diferite. Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, în 2007, aceste centre urbane au concurat direct cu alte țări care erau mai accesibile decât în deceniul trecut. Însă momentul a coincis cu o descentralizare a administrației locale, oferind posibilitatea fiecărei unități-administrativ teritoriale de a-și croi propriul drum mai bine. Din păcate Aradul a fost condus pe un drum închis astăzi.
Nu este o constatare subiectivă. Ci un lucru statistic, oficial, chiar asumat de administrația care conduce municipiul din 2005 până în prezent. În Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană (S.I.D.U.) 2014 – 2030 erau ridicate semne de alarmă îngrijorătoare privind depopularea, mai ales depopularea de segmentul de populație tânăr.
„Rata scăzută de ȋnlocuire a forţei de muncă 536‰ va conduce, ȋn lipsa unor strategii de atragere a forţei de muncă şi/sau de retenţie a populaţiei tinere, la o diminuare a volumului forţei de muncă cu până la 50% ȋn următorii 10 ani.”
Unii dau din start vina pe comunism, mai mult din cauza lipsei unei înțelegeri complexe a realității actuale dar și interiorizării atitudinii din Balada Miorița. Adică este mai simplu să dai vina pe altcineva, regimul comunist sau regimul antonescian sau regimul carlist pe ce se întâmplă acum -putem merge și mai departe dar în mentalul colectiv local nu există ceva înaintea „epocii de aur” a Aradului interbelic. (Chiar mai mult, în funcție de preferințele naționale ale observatorului, momentul anului 1918 este interpretat fie ca un factor de decădere fie un catalizator pentru remarcarea pe scena națională.) Datele din ultimele decenii sunt însă mai concludente decât a pasa vina pe vreo politică din anii 1960, adică cu jumătate de secol în urmă.
Adică, exact ca în cazul tendinței observate în S.I.D.U. și semnalelor trimise către autorități, este de responsabilitatea acestora să acționeze în consecință. Iar în ultimul deceniu, această acțiune nu s-a văzut materializată, în ciuda declarațiilor politice și a planșelor cu proiecte tehnice prezentate publicului.
Curând după adoptare strategiei de 500 de pagini, am analizat situația pe larg, pornind de la ce se petrece în municipiu și ce se petrece în Timișoara, cel mai apropiat centru urban de calibru de Arad. De atunci au mai trecut câțiva ani în care tot nimic nu s-a făcut, iar rezultatul este cel semnalat în articolul menționat la început.
Așadar, ori se trezesc tinerii din Arad, ori se trezește Aradul fără tineri.
Aceasta era concluzia pe care o scrisesem în 13 martie 2017. La aproape jumătate din perioada țintită de S.I.D.U., realitatea confirmă temerile exprimate de specialiști. Trendul descendent al populației tinere și active nu poate fi înlocuit de migrația dinspre micul urban sau rural către municipiu. Iar rata de plecare din Arad pentru studii universitare se traduce în mutarea permanentă din oraș. Și articolul de la care a început totul precizează doar datele raportate către autorități și doar de către o universitate din cele câteva care funcționează în Timișoara, știindu-se că în realitate cifrele sunt mult mai mari.