În ultima săptămână, unii jurnaliști și auto-intitulați iubitori de artă din Arad au descoperit că municipiul este împânzit de mâzgălituri făcute cu vopsea din spray. Nimic nu este ratat, de la coșuri de gunoi la cutii de gaz, la semne de circulație și chiar Palatul Administrativ! De la neplăcerea de a privi mâzgăleli pe clădiri renovate sau abandonate, ochii elitiștilor locali au făcut repede asocierea cu graffiti-ul în general și sub-urbanitatea necivilizată. Dacă știi unde să cauți însă, poți descoperi adevărata artă graffiti din Arad.

Pornind de la știrea (veche la fața locului de câțiva ani) că parcul copiilor a fost vandalizat, au început să apară în mediul online cei indignați de „lipsa de cultură” sau nesimțirea unor tineri de a nu-i respecta pe alții. „Mai mult, în ultimele săptămâni graffiturile au apărut pe mai toate clădirile din centrul Aradului, inclusiv pe zidurile Palatului Administrativ” scrie cu un oarecare dezgust despre „invazia `artiștilor` doritori de afirmare” pe unul din website-urile locale de mass-media.

• 

• 

Aceste tag-uri nu fac parte dintr-o inventată bătălie pentru teritoriu (mai ales la km0), însă își ating scopul de a enerva pe cei care consideră că centrul orașului este monopolul celor înstăriți și civilizați (chiar dacă termenii nu sunt interschimbabili mereu).

Sigur că este deranjant să vezi fațada clădirii recent refăcută mâzgălită în asemenea fel. Dar ce a oferit orașul pentru ca tinerii să se poată exprima sau să-și canalizeze energiile către ceva interesant? Nimic.

Până și skate-park-ul bun în teorie a ajuns în practică o glumă pentru copii mici, dispărut și reapărut cu aceleași probleme structurale (privind distanța între ele sau poziționarea periculoasă la sol, nu desenele „vandalizatoare” – alea sunt mai degrabă o reacție). Și atunci se miră unii de ce este mâzgălit totul…

• 

• 

• 

În loc de a privi acest subiect drept un fenomen care trebuie stopat prin amendarea autorilor și supravegherea cu camere video a fiecărei bănci din Arad, ar trebui analizat ce se întâmplcă drept un efect al politicii publice pentru tineret. Spre exemplu, ce modalitate de petrecere a timpului liber au tinerii azi în oraș –mai ales în pandemie unde adunările de mai mult de câțiva oameni sunt sancționate (pe bună dreptate într-o situație de criză ca cea din prezent) de autorități-? Dacă nu ești parte dintr-un club de dezvoltare personală sau o biserică, domenii care nu țin de administrația locală, răspunsul este aproape zero.

Problema măzgăliturilor de pe centru nu este însă una specifică 2020; un prieten are casa, aflată la câteva sute de metri de Primărie, tag-uită încă din 2010! Poate în ultimul an au devenit mai pregnante și tot mai centrale pentru că autoritățile nu au luat în considerare alternativele pentru eliberarea energiilor adunate de tineri. Ca și cum copiii sunt certați când desenează pe unde apucă prin locuință, însă părinții nu le pun la dispoziție hârtii sau un spațiu delimitat pentru creație.

• 

• 

• 

Atunci când li se oferă posibilitatea (vezi o mică parte din zidul Astra Vagoane de peste drum de Atrium Mall, respectiv o latură a Parcului Eminescu, în spatele Palatului Administrativ) tinerii arădeni pot arăta că respectă arta și sunt capabili să creeze ceva frumos. Ca întotdeauna, aceste inițiative din partea celor înstăriți sau care dețin puterea rămân doar insule demonstrative („vedeți, încurajăm arta”) într-un ocean de indiferență. Logic că o să ai parte de mâzgăleli pe tot centrul drept răzbunare.

• 

• 

• 

În fine, greșeala pe care o fac elitiștii orașului este de a asemăna aceste tag-uri sau stencil-uri cu arta graffiti-ului. Chiar dacă sunt din aceeași zonă nu sunt același lucru. Dar fără a intra în detaliile conceptuale, exemplele de graffiti presupun mult mai mult decât mâzgălelile rebele și enervante din centru. Și în Arad, ca în multe alte orașe, trebuie să mergi după blocuri ca să găsești adevărata artă stradală – intrigantă, distractivă, valoroasă.

Și atunci poți aprecia mai bine, dacă vrei desigur, plus-valoarea artistică pe care tinerii și mai puțin tinerii arădeni care au elaborat aceste lucrări – fără fonduri de la Centrul Municipal de Cultură sau alte șmecherii ce vor să înlocuiască autenticitatea. Galeria de mai jos este doar dintr-o singură zonă din oraș, nu într-atât de departe de centru precum ar părea.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

•