În câteva zile, conducerea CJ Arad a reușit să ruleze în aproape toată presa locală titluri privind dorința Consiliului Județean de a achiziționa Teatrul Vechi. Unii jurnaliști au privit suspect informația, subtitrând chiar „Exercițiu de imagine?” referitor la intențiile administrației județeană, însă în mare parte mesajul lui Iustin Cionca a fost propagat cu succes. Anunțurile încâlcite ale CJA, de la anunțul inițial până la votul propriu-zis pot ascunde mai multe aspecte.

Mesajul trasmis de Iustin Cionca era confuz de la început. „Ni s-a propus o valoare, 200.000 de euro, cu care vom intra și în ședința de Consiliu Județean, dar ea va trebui justificată și asta le-am comunicat și proprietarilor”, însă menționa că nu se vor opune dacă imobilul va fi cumpărat de „un investitor privat”.

Dacă la începutul săptămânii trecute, CJ Arad dorea să pară dornică, în anunțul ședinței de consiliu din 29 ianuarie, venită marți, era cert că instituția nu dorește să încerce să achiziționeze Teatrul Vechi. Chiar și înainte de vot, unii jurnaliști mai naivi se întrebau „există o intenție reală a CJA de a cumpăra imobilul în cazul în care investitorul privat se răzgândește să îl cumpere sau întreaga poveste e doar o strategie de imagine pentru instituția publică, fără intenție de acțiune?” Declarația de după votul care a dus la îndeplinire voința PNL aduce și mai multă confuzie în rândul unei dorințe reale de achiziție, dacă aceasta ar fi existat cu adevărat.

„Alba-neagra cu Teatrul Vechi”

„Avem termen 15 zile să le dăm un răspuns. În 15 zile noi nu putem realiza o evaluare, dar avem la bază o evaluare realizată de Primărie, care indică o valoare a imobilului sub suma cerută de proprietari. Fiind vorba despre bani publici, noi nu putem oferi cât ni se cere, ci cât arată evaluarea”, preciza Iustin Cionca.

Despre mimarea interesului scrie jurnalistul Alin Gherasim pentru Jurnal Arădean/ARADON:

„ (…) dacă ar fi existat un interes pentru achiziţia Teatrului Vechi, CJA ar fi tras de timp până la limita celor 15 zile pentru a căuta o soluţie. S-a decis, în schimb, ca, după şapte zile de la depunerea actelor de către proprietari, să se renunţe la tot şi să fie emisă hotărârea prin care Consiliul Judeţean renunţă la clădire. Iar, în ceea ce priveşte posibilul investitor privat, acesta era „în cărţi” şi luni, 25 ianuarie, când Cionca s-ar fi întâlnit cu proprietariii clădirii, dar şi vineri, 29 ianuarie, când CJA a dat undă verde pentru ca Teatrul Vechi să fie vândut. Până la urmă, după cum am spus şi la începutul săptămânii şi după cum am spus şi la începutul acestui material, conducerea CJA a încercat doar să acapareze imagine, printr-un „film” regizat prost, jucându-se cu o clădire emblematică pentru ceea ce înseamnă cultura din Arad.”

Poate fi un exercițiu de imagine dacă durează doar câteva zile și este demontat de însuși inițiatorul exercițiului?

Mult prea puțin probabil. Mai ales la conducătorii actuali ai CJA care au demonstrat la finele anului 2020 că sunt specialiști în astfel de exerciții. Acel termen invocat de reprezentantul PNL, de 15 zile calendaristice în care își poate exercita dreptul de preempțiune, se regăsește în Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice. După cum a fost scos în evidență, acest termen era cunoscut și în momentul în care Iustin Cionca a avut discuția cu proprietarii.

Specialiștii în drept scriu că refuzurile de exercitare a dreptului de preempțiune au și o durată de valabilitate, respectiv întregul an calendaristic în care au fost emise, inclusiv pentru situaţiile în care monumentul istoric este vândut de mai multe ori. Drept urmare, stingerea dreptului de preempțiune are un caracter temporar. Este important acest drept, pentru că fără exercitarea lui, cu consecința vânzării libere a bunului la un preț mai mic decât cel din oferta de vânzare ori în condiții mai avantajoase decât cele pre­văzute în ofertă, sancțiunea aplicabilă va fi cea a nulității absolute.

Cu alt cuvinte, nu suma în sine cerută (de 200.000 de euro, nu milioane, cum se transmitea dinspre Primăria Arad în presă), ar fi putut reprezenta problema reală, ci dreptul în sine pe care CJA, în ordinea instituțională în care era înscris monumentul istoric, trebuia să „scape”, pentru ca vânzarea să aibă loc. De altfel, tot Cionca precizează că autoritățile județene sunt dipsuse să ajute „investitorul”, adică noul proprietar. Chiar dacă l-a ajutat deja prin faptul că a subliniat că „evaluarea Primăriei” indică un preț mai mic decât cel de 200.000 de euro…

Supraimpozitarea și proprietarii-investitori

La finele anului 2018, când s-a aprobat pentru prima dată supraimpozitarea cu până la 500% a clădirilor degradate, primarul Bibarț oferea Teatrul Vechi drept exemplu de clădire al cărei impozit va fi majorat de la 3.209 lei la 19.254 lei / an! Trebuie menționat că în acel moment Măsura, în efect de la 1 ianuarie 2019, nu a dus la o refacere a fațadelor. Din contră, așa cum preconizau unele voci din comunitatea locală, supraimpozitarea introdusă de PNL putea duce la decizia de a vinde a proprietarilor care oricum nu aveau posibilitatea sau disponibilitatea financiară de a investi în refacerea imobilelor.

Cazul Teatrului Vechi se poate înscrie în lista efectelor imobiliare ale măsurii supra-impozitării. Chiar la începutul anului 2018, proprietarii clădirii de pe strada Gheorghe Lazăr au anunțat că Teatrul Vechi poate fi închiriat gratuit pe o perioadă de 10 ani, cu condiția ca persoanele care vor deveni chiriași să reabiliteze clădirea și să păstreze destinația culturală. Atunci, proprietarii ar fi înaintat administrației locale un preț de vânzare de 460.000 euro.

Chiar dacă vânzarea clădirii a fost grăbită, subiectul nu va dispărea prea curând. În special pentru că pentru proprietarii actuali administrația locală nu a venit cu nici un sprijin, iar pentru aceeași clădire a viitorilor proprietari președintele Consiliului Județean a arătat că „vom face tot posibilul să o susținem.”