Migrația oamenilor pare un subiect recent, medieval sau preistoric. Cumva, în mentalul colectiv perioade întregi de sute de ani mișcarea populațiilor pe glob s-ar fi oprit. Istoricii știu că acest lucru este fals, iar dovezi în acest sens există pretutindeni. Din diferite motive, persoanele s-au mișcat, dincolo de mări, de ziduri, de orice piedici. Și asta nu s-a oprit nicicând.

Chiar mai mult, în anumite timpuri în care se presupune că oceanele au reprezentat bariere de netrecut pentru popoare, găsim similitudini foarte mari în locații aflate la zeci de mii de kilometri distanță. Este și cazul Mayașilor, o civilizație cu multe milenii la activ, atât înainte de era noastră cât și după, când la mijlocul anilor 1500 colonialiștii europeni au intrat în contact.

Exemplele de artă din imaginea de mai jos vin în sprijinul ideii menționate. Asemănările dintre aceste două statui de pe continente separate și îndepărtate arată modul în care este posibil ca două civilizații să nu fi fost chiar străine una de celaltă și să fi avut chiar și legături culturale. Statuia Maya, de pe insula Jaina, este datată în perioada 450 – 800 d.Chr., pe când statuia lui Vișnu Chaturanana, din peninsula indiană, din secolul al X-lea.

Maya a fost o civilizație mesoamericană dezvoltată de popoarele maya și remarcată pentru scrierea sa logosilabică – cel mai sofisticat și foarte dezvoltat sistem de scriere din America precolumbiană – precum și pentru arta, arhitectura, matematica, calendarul și sistemul astronomic. Această civilizație a fost întinsă pe o zonă care ar cuprinde azi sud-estul Mexicului, Guatemala și Belize, precum și porțiunile de vest ale Hondurasului și El Salvador. Deși termenul „Maya” este un termen colectiv modern, referindu-se la toate popoarele din regiune, acesta nu a fost folosit de către populațiile indigene pentru a se descrie și nici nu a existat o identitate sau unitate politică între populațiile distincte din acea civilizație.