Dezbaterea privind criza economică în care vor intra sau în care au intrat deja din cauza pandemiei cu coronavirus, crește pe măsură ce trec săptămânile. În România, Ministrul Finanțelor motiva în Parlament împrumuturile masive făcute de Guvernul PNL de când a fost învestit drept plată restantă a unor facturi și cheltuieli ale precedentei guvernări social-democrate. Deja bugetul național dinaintea pandemiei prevedea scăderi de peste 20% în domeniul Sănătății. Premierul guvernului liberal s-a prezentat împotriva austerității însă acțiunile sale recente cum ar fi înghetațarea veniturilor demnitarilor, plafonarea la nivelul anului 2019 a sporurilor pentru angajații din instituțiile publice, dar și posibila amânare a dublării alocaţiilor pentru copii, sunt semne că austeritatea se află la orizont, singurul impediment fiind se pare, asemeni anului 2008, viitoarele alegeri naționale.

În acest context, Enikő Vincze, activistă pentru justiție locativă și profesoară în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a adus în atenție o serie de date statistice privind sărăcia, excluziunea socială, inegalitatea socială și bugetele pentru protecție socială. Pornind de la informațiie oferite de către Eurostat, profesoara universitară a redat într-o serie de grafice (accesibile mai jos) evoluțiile în timp ale unor probleme socio-economice din România.

Să observăm din aceste date efectele politicilor (măsurilor de austeritate) asupra situațiilor de mai sus, implementate de guvernul Boc, ca „soluție” la criza financiară din 2008-2009. Pe plan global, atunci, s-au salvat băncile și alte instituții financiare care au cauzat criza în primul rând. În România, dar nu numai, – respectând condițiile impuse de FMI, BM și CE la creditele primite – s-au tăiat salarii, pensii și costuri cu protecție socială, dar și bugetul pentru sănătate publică, număr de paturi în spitale, ș.a.m.d.

Enikő Vincze

Evoluția procentelor în timp a coeficientului inegalității de venit arată că în România aceste inegalități au fost întotdeauna mai mari decât a fost media UE-27. Mai mult, în condițiile în care coșul minim de consum decent a fost în jur de 2500 lei pe lună, venitul în euro/an sub care oamenii se plasează în categoria celor săraci, în 2019, pe lună, a însemnat aproximativ 900 lei.

Procentul cheltuit de România pe diversele forme de protecție socială din PIB în 2018, comparativ cu alte state, arată cât de puțin a cheltuit statul român cu acest scop. Iar procentul celor care trăiesc în locuințe supra-aglomerate au rămas la un nivel ridicat atât din populația totală, cât și din categoria celor care trăiesc în sărăcie, demonstrând că această manifestare a crizei locuirii persistă în România, deoarece veniturile celor mai mulți sunt foarte mici față de costurile locuirii, astfel încât ei se supraaglomerează în locuințe.

Enikő Vincze dorește ca astfel să se poată argumenta reprezentanților guvernului, cu date concrete, împotriva măsurilor de austeritate ca falsă soluție la criza economică,iar atunci când sunt susținute cu ajutoare de stat firmele, să li se pună condiții cum ar fi ca statul să devină acționar pe seama acestor ajutoare, firmele obligându-se să asigure un procent mai mare pe salariile angajaților raportat la procentul pe care și-l rețin ca profit.