Folosirea oului în tradiția creștină nu este doar de sorginte biblică. O practică mai veche sugerează că oul era folosit cu mult timp înainte drept un simbol de sărbătoare a primăverii și a reînnoirii.

Tradiția creștină reține practica folosirii ouălor în cadrul sărbătorilor pascale datorită legendei conform căreia Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstignit, a așezat coșul cu ouă lângă cruce si acestea s-au înroșit de la sângele care picura din rănile lui Iisus.

Însă cu mult înainte de epoca creștină, oul era deja încărcat de semnificație și obiceiul de a oferi ouă în primăvară precede, prin urmare, sărbătoarea de Paște. Oul simbolizează într-adevăr promisiunea vieții și, prin urmare, a fost întotdeauna considerat un cadou de bun augur. Când oul era asociat cu sărbătoarea Paștelui, legătura era evidentă între promisiunea de viață reprezentată de ou și învierea lui Hristos. Mai mult decât atât, forma frumoasă a oului îl face un simbol al perfecțiunii.

Indiferent dacă este simbol al primăverii sau al sărbătorii Învierii Domnului, tradiția de a oferi ouă de Paște vine și din interzicerea consumului de ouă în Postul Mare. Ouăle depuse în această perioadă erau apoi păstrate după gătire și împodobite pentru a fi oferite în ziua de Paști.