Cu ocazia a 140 de ani de la nașterea diplomatului român la 4 martie 1882 (Craiova), la Muzeul Național de Istorie a României a fost deschisă expoziția „Nicolae Titulescu – 140 de ani de la naştere. Diplomaţia României în şapte portrete cu dedicaţie”.

---

În cadrul expoziției sunt expuse, pentru prima dată, şapte fotografii de tip portret pe care diplomatul român le-a primit în anii 1932-1934. Aceste documente, ce fac parte din patrimoniul muzeului, reprezintă daruri ce intrau în uzanţele de protocol ale vremii și punctează traseul diplomatic al lui Nicolae Titulescu din anii celui de-al doilea mandat de ministru al Afacerilor Străine.

Fotografiile, ce poartă dedicații adresate diplomatului român, îi reprezintă pe: Regele Carol al II-lea, Louis Barthou (jurnalist şi om politic francez, ministru al Afacerilor Străine al Franţei în mai multe guverne), Regele Alexandru I al Iugoslaviei, Tevfik Rüştü Aras (politician turc, ministru de externe al Turciei între anii 1925-1938), președintele Turciei, Mustafa Kemal Ataturk, Panagis Tsaldaris ( politician grec, preşedinte al Consiliului de Miniştri în perioada 1932-1935) și Alexandros Zaimis, președinte al Republicii Elene între anii 1929-1935 .

Titulescu (…) șeful eminent al politicii externe române, a cărui experiență și autoritate sunt o forță europeană.

Jean-Louis Barthou

Nicolae Titulescu a intrat în conștiința publică românească și europeană în primul rând ca diplomat, îndeplinind funcțiile de ministru plenipotențiar al României la Londra, ministru al Afacerilor Străine la București și președinte al Ligii Națiunilor la Geneva.

În perioada neutralităţii (1914-1916), Titulescu s-a pronunţat cu hotărâre pentru intrarea României în război de partea Antantei. În vara anului 1918 a plecat la Paris, acţionând pentru unirea tuturor românilor în cadrul Consiliului Naţional pentru Unitatea Românilor din capitala Franţei.

• 

• 

Nicolae Titulescu a făcut parte din delegaţia României la Conferinţa de Pace de la Paris (1919-1920), îndeplinind ulterior funcția de trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României la Londra (16 decembrie 1921 – 6 iulie 1927; 1 august 1928 – 20 octombrie 1932). De la 1 ianuarie 1924 a îndeplinit și funcția de delegat permanent al României la Societatea Naţiunilor.

A fost ministrul Afacerilor Străine al României de două ori (6 iulie 1927 – 30 iulie 1928; 20 octombrie 1932 – 29 august 1936). În timpul activității la Societatea Națiunilor și în timpul primului mandat la Externe a avut o contribuție decisivă la acceptarea internațională a punctului de vedere românesc cu privire la problema marilor proprietari din Transilvania (așa numiții optanți unguri) afectați de reforma agrară din 1921, diplomatul român demonstrând imparțialitatea efectuării reformei.

Titluescu a fost ales consecutiv preşedinte al Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor, la 10 septembrie 1930 şi 7 septembrie 1931. La 16 octombrie 1930 a fost numit membru al Curţii Permanente de Arbitraj de la Haga. Mergând pe urmele mentorului său, Take Ionescu, artizanul Micii Înţelegeri, Nicolae Titulescu a fost fondatorul şi susţinătorul unui alt organism de securitate regională – Pactul Înţelegerii Balcanice, constituit la Ankara, la 9 februarie 1934.

Adept al consolidării alianţelor României cu democraţiile occidentale, Marea Britanie şi Franţa, Nicolae Titulescu a depus o vie activitate în direcția întăririi colaborării internaționale, în interesul păcii și securității europene și s-a pronunţat cu hotărâre împotriva acţiunilor agresive și revizioniste ale Germaniei naziste şi Italiei fasciste.