Persoanele nevrotice tind să vadă chipuri în obiecte

Există multe tipuri de oameni în această lume, iar unul dintre ele ar fi oamenii care surprind cu ușurință fețe în obiecte neînsuflețite, comparativ cu oamenii care nu observă astfel de detalii. Această tendință de a identifica chipuri în mediul extern poartă numele de pareidolia. Acest fenomen este cercetat în Japonia, unde s-au constatat că oamenii cu trăsături nevrotice sunt mai susceptibili în a vedea o faţă, fie ea ameninţătoare sau nu, la un obiect, o clădire sau formaţiuni ale naturii (copaci, tufişuri, nori, etc).


Oamenii de știință ai Laboratorului de Științe ale Comunicării NNT din Tokyo le-au arătat voluntarilor ce fac parte din studiu, o foaie de hârtie cu puncte aleatorii, întrebându-i ce forme au văzut, sau dacă există vreo formă. Moheb Costandi, un neurolog care este şi jurnalist pentru Brain Decoder, a povestit că înainte de sarcina conectării unor puncte de pe fişa de lucru, toți voluntarii au făcut şi chestionare pentru a fi evaluate trăsăturile lor de personalitate și stările ce le-aveau înainte de studiul propriu zis.

După analiza rezultatelor, cercetătorii au descoperit că persoanele care au obținut un scor ridicat de nevrotism aveau şi o stare concomitent negativă (agitaţie, anxietate, nervozitate), acele persoane fiind cele mai predispuse în a surpinde fețe pe fişa cu punctele conectate între ele. Costandi explică faptul că persoanele nevrotice, prin natura lor, tind să fie mult mai uşor tensionate, nervoase și instabile din punct de vedere emoțional, comparativ cu persoanele care nu prezintă nivele ridicate de nevrotism.

Persoanele nevrotice par a fi predispuse pentru pareidolie, care are totuşi şi o explicaţie de natură evolutivă, în care sistemul lor nervos este des în alertă pentru posibile pericole din mediul extern, fiind mereu pe „poziţii” pentru a putea reacţiona rapid, de unde rezultă şi răspunsul sistemului nervos de luptă sau fugă, prezent la persoanele anxioase (fight or flight syndrome).

În acest caz, cercetătorii susțin că posibilul pericol perceput de creier ia forma unui chip. Aceeași explicație se aplică celor cu dispoziții negative, deși, odată ce observi chipuri în lucruri sau în forme ale naturii, le poţi surprinde cam peste tot.