Secretul matematic din spatele lucărilor suprarealiste ale lui Dalí
Schiţele inedite arată că acest pictor meticulos, în ciuda caracterului său exuberant şi neconvenţional, s-a folosit de reguli matematice exacte, fiind inspirat de maeștrii curentului renascentist.
O schiță veche care reprezintă lucrarea Sacramentul cinei de taină a lui Salvador Dalí, arată că gândirea sa foarte originală era mult mai convențională în urma analizării schiţei, faţă de ceea ce sugerează lucrarea finală, realizată prin pictura în ulei.
Această pictură este una dintre cele mai populare lucrări ale lui Dalí, fiind o descriere a ultimei cine de taină, în care un trunchi eteric cu brațele întinse şi deschise, stăruie peste figurile așezate ale unor apostoli, iar personajul central care pare să îl reprezinte pe Hristos este portretizat cu trăsăturile soției artistului, pe nume Gala.
Schița arată ideea cum gândirea noncomformistă a lui Dalí era mai degrabă apropiată de interpretarea convenţională a evenimentului Cinei de Taină pictat de către marele renascentist Leonardo da Vinci, un artist recunoscut prin faptul ca respecta si aplica cu stricteţe regulile şi măsurătorile matematice în realizarea şi schiţarea lucrărilor sale.
Fiecare dintre cele trei schiţe vechi ale lui Dalí, despre care se presupune că nu au fost publicate anterior, fac referinţă la faimoasele sale picturi din mijlocul anilor ‘50 – Crucifixia (Corpus Hypercubus), în care a pictat-o pe Gala ca fiind o figură evlavioasă în faţa unui Hristos crucificat și Craniul din Zurbarán, care este un omagiu adus maestrului spaniol din secolul al XVII-lea, Francisco de Zurbarán. Toate cele trei schiţe sunt foarte importante prin faptul că dezvăluie procesul creativ al artistului, a explicat istoricului de artă Jean-Pierre Isbouts pentru The Observer.
Îl dezvăluie pe Dalí ca fiind un artist meticulos, contrazicând imaginea sa de exuberanţă suprarealistă care pictează orice îi vine în minte. A fost foarte deliberat în realizarea conceptelor sale artistice.
Jean-Pierre Isbouts, istoric de artă
Sacramentul ultimei cine de taină, pictat pe o pânză lungă de 9 metri, a fost finalizat în 1955. Acum se află expus în Galeria Națională de Artă din Washington, fiind una dintre cele mai populare lucrări artistice pozate de vizitatori.
În catalogul cu lucrările sale se remarcă faptul că perspectiva de ansamblu a artistului prezintă cu exactitate peisajul de la casa lui, de pe coasta catalană din nord-estul Spaniei, aceasta a fost construită conform unor rapoarte matematice complexe şi exacte, concepute conform oamenilor de știință renascentişti și filosofii greciei antice.
Celebra lucrare Cina cea de taină, a lui Leonardo da Vinci, realizată în interiorul bisericii din mănăstirea Santa Maria delle Grazie din Milano, arată un fundal care reprezintă peisajul rural din apropierea mănăstirii. În studiul inițial al schiţei realizate în creion, Dalí l-a prezentat pe Hristos în centrul unei mese lungi, cu apostolii săi aranjați în jurul lui, la fel cuma fost realizată şi capodopera lui da Vinci.
Are chiar și o vedere tridimensională de sus în jos pentru a vedea cum ar arăta în realitate … Schițe din partea de jos al acestei lucrări dezvăluie mintea lui Dalí la locul său de muncă timp în care acesta căuta variațiuni pentru desfăşurarea scenelor sale ilustrate.
Jean-Pierre Isbouts, istoric de artă
Istoricul de artă a adăugat că este aproape ca o copie a cinei de taină a lui Leonardo da Vinci, compoziția superbă a lui Dalí fiind şi mai nuanțată. Pictorul spaniol redă ideea de mișcare la unii dintre apostoli, realizând o profunzime de ansamblu a compoziției și adăugând acel trunchi nud care pare că se apropie de noi. Deci, se poate vedea că, în gândirea sa inițială, a fost o interpretare foarte convențională în care a respectat reguli matematice exacte.
Dalí și-a făcut un renume cu lucrările sale care descriu subconștientul și lumea sa din vis, în care obiectele obișnuite sunt metamorfozate și distorsionate, cel mai faimos fiind Persistența memoriei, un peisaj ciudat, cu ceasuri gigantice topite care par că se scurg. El a fost dintotdeauna un personaj excentric, spunând că în fiecare dimineață a experimentat „o bucurie rafinată, şi anume, bucuria de a fi Salvador Dalí”.