Perioada interbelică a fost foarte mult exagerată după 1989, în special componenta guvernamentală sau administrativă. Cumva, pentru a se identifica drept anti-comuniști politicienii și intelectualii declarați „de dreapta” din anii 90 au început să laude într-o manieră exagerată realitatea acelor ani, mai ales economia și actul de administrație publică deteriorat de cei 40 de ani de comunism, nu-i așa? Chiar dacă aceste tendințe de rescriere a istoriei s-au acutizat în anii 2000, încet s-au ridicat și voci care au început să demitizeze perioada interbelică din România.

Nu trebuie mers foarte departe în arhive pentru a afla realitatea. Chiar dacă ziarele erau mai degrabă deschis aparținând unei tabere politice, un ziar din mai 1931 arată imaginea politicii din România acelor timpuri. Aceasta este presărată cu acte de corupție la nivel înalt, nu cu oamenii puri din punct de vedere moral cu care sunt pline manualele de istorie.

Importul de textile, o afacere dintre guvernanții țărăniști și sovieticii conduși de Stalin, ce fusese aranjată în toamna anului 1930 de către Mihai Popovici (fost ministru al Finanțelor în cabinetul Maniu), iese la iveală în vremea guvernului de „tehnocrați”. Zeci de vagoane cu ghete fuseseră importate din URSS de câțiva samsari din anturajul conducerii PNȚ, fără a achita taxele vamale, cu ajutorul unui „firman” (autorizație de import) semnat de Mihai Popovici, unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai lui Iuliu Maniu.

Foto: „Universul”, Ediție Specială, 14 mai 1931