Oamenii caută azil în UE ca urmare a unei game largi de factori. Aceștia sunt categorisiți în factori de „împingere”, adică aceia care îi împing pe oameni să părăseasca țara de origine, și factori de „atragere”. Pentru Frontex, agenția de frontieră a UE, între aceștia din urmă se numără bărcile de salvare ale ONG-urilor, transmite Euractiv.

Posibilitatea unei vieți mai bune, respectarea drepturilor omului și neoprimarea sistematică din partea unor dictaturi ar putea fi motive suficiente pentru care oamenii aleg să își riște viața și să încerce să ajungă în Uniunea Europeană. Nu și pentru Frontex. Agenția UE a detectat o creștere cu 59% a numărului de treceri neregulate a frontierei, o mare parte venind din Libia, în ultimele luni înregistrându-se o creștere a numărului de persoane care încearcă să traverseze Marea Mediterană cu bărci mici.

Această viziune este împărtășită și chiar întreținută pe agenda publică de către noul guvern de extremă dreaptă din Italia. La începutul lunii noiembrie, cabinetul condus de Giorgia Meloni a blocat abuziv debarcarea solicitanților de azil salvați de bărcile de salvare ale ONG-urilor care operau în Marea Mediterană. La mijlocul săptămânii trecute (23 noiembrie), Parlamentul European a organizat o dezbatere pe tema migrației, la care majoritatea parlamentarilor europeni au convenit asupra legitimității prezenței ONG-urilor pe mare.

Juan Matias, membru al Medicilor Fără Frontiere, a declarat pentru Euractiv că guvernul italian este responsabil pentru propaganda care susține că ONG-urile nu respectă regulile. Pentru Frontex, „rețelele criminale încearcă să-și maximizeze profiturile punând adesea viețile migranților în pericol și iau în considerare toți factorii atunci când își planifică operațiunile de contrabandă, inclusiv condițiile meteorologice, apropierea navelor ONG-urilor și ale statelor membre, situația în țările de sosire etc”.

Cu toate acestea, potrivit ONG-urilor care operează pe mare, există și alți factori de „împingere” și „tragere” care determină plecările, precum necesitatea imediată de a evada din Libia sau amenințările traficanților de a urca în bărci, chiar dacă acestea par extrem de nesigure. Organizațiile declară că au aplicat întotdeauna legile maritime internaționale și le respectă inclusiv pe cele privind refugiații și drepturile omului. ONG-uri consideră abordarea Frontex drept îmbrățișând „știrile false”. Acuzațiile privind factorul de atragere este ceva cu care ONG-urile se confruntă încă din 2017, când Italia a încheiat un acord cu Libia, în ciuda inexistenței unui guvern în nordul Africii, nu doar democratic dar și instabil.