Al 11-lea raport anual privind situația drepturilor omului pentru persoanele LGBTI din Europa și Asia Centrală este ambivalent. Pe de o parte, a existat o creștere severă în 2021 a retoricii anti-LGBTI din partea politicienilor și a altor lideri, care a alimentat un val de violență, infracțiuni motivate de ură anti-LGBTI fiind raportate în fiecare țară în acest an. Pe de altă parte răspunsul la aceasta a fost o hotărâre aliată în multe țări și la nivel european, de a combate ura și excluderea persoanelor LGBTI.
Continuarea pandemiei de COVID-19 pe tot parcursul anului a fost, fără îndoială, un factor de influență, unii lideri exploatând limitările impuse de situație și asupra cetățenilor, în timp ce, în același timp, disparitățile socio-economice ale grupurilor deosebit de vulnerabile, inclusiv cele din cadrul comunităților LGBTI, au fost adâncite, se precizează în Raportul ILGA-Europe.
Majoritatea statelor nu au reușit să răspundă nevoilor comunităților LGBTI în timpul pandemiei, iar organizațiile societății civile au continuat să umple golurile în acest an, oferind hrană, adăpost și acces la teste medicale și răspunzând unei cereri enorme de sprijin pentru sănătatea mintală. Activiștii au raportat că sunt epuizați în timp ce se luptă cu lipsa de finanțare.
O concluzie de bază pentru ILGA-Europe din acest raport este anomalia dintre evaluarea anuală și cealaltă componentă a acestui modul, Harta Europei Curcubeu, care clasifică țările pe baza schimbărilor legislative. Situația solicitanților de azil LGBTI, de exemplu, este aproape invariabil plină de dificultăți specifice și de nedreptate, în ciuda faptului că unele țări se plasează în fruntea clasamentului pentru schimbări legislative pozitive.
Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Malta, Țările de Jos, Portugalia, Spania, Suedia și Regatul Unit sunt printre țările în care solicitanții de azil LGBTI se confruntă cu duble discriminări.
Raportul arată, de asemenea, impactul eroziunilor democrației și al instabilității politice în țări precum Azerbaidjan, Belarus, Kazahstan și Turcia, atât asupra persoanelor LGBTI din aceste țări, cât și în țările vecine, deoarece mulți fug de persecuţie. În Belarus, represiunea brutală împotriva societății civile, care a început pe fondul protestelor antiguvernamentale în masă din ianuarie 2021, a crescut pentru a include vizarea organizațiilor LGBTI, a publicațiilor și a apărătorilor drepturilor omului, în timp ce dușmanii percepuți ai Statului au fost filmați făcând mărturisiri forțate de homosexualitate. Persoanele LGBTI doresc să plece sau fug din situații opresive, de exemplu, și în Albania, Ungaria, sau Polonia.
Un alt element grav din acest raport este instrumentalizarea emergentă a drapelului curcubeu ca simbol al diviziunii mai degrabă decât al unității. Creat în urmă cu peste 40 de ani de un membru al comunității LGBTI ca o reprezentare demnă a diversității și coerenței acesteia, pe parcursul anului 2021, steagul curcubeu a fost folosit atât de susținătorii, cât și de detractorii persoanelor LGBTI.
Acest lucru a fost cel mai scos în evidență în iunie, când în timpul Campionatului European de fotbal, UEFA a refuzat din motive politice să permită iluminarea unui stadion de fotbal din Munchen în culorile curcubeului, ca o dovadă de sprijin pentru persoanele LGBTI din Ungaria. De-a lungul lunilor următoare, există rapoarte despre steaguri curcubeu care au fost arse, rupte darși facilități publice pictate în curcubeu, profanate în țări dincolo de locurile în care au fost raportate anterior astfel de activități, inclusiv Croația, Germania, Irlanda, Italia, Țările de Jos, Norvegia, Finlanda și Spania.