Recentele propuneri pentru conducerile filialelor Institutului Cultural Român (ICR) din străinătate stârnesc controverse în societate. Alianța de guvernare PNL-PSD pare să nu respecte nici bunul simț și nici legislația. Iar atât lumea culturală cât și opoziția politică nu doresc să permită transformarea instituției într-o tarabă de recompense politice.

Președintele ICR, Liviu Jicman, calcă în picioare Legea de funcționare a ICR (nr. 356 din 11 iulie 2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Cultural Român – cu modificările ulterioare) și Regulamentul de Organizare și Funcționare, susține Observator Cultural. În art. 36, lit. i) se precizează că „președintele ICR propune numirea și/sau revocarea directorilor și directorilor adjuncți ai Institutelor Culturale din străinătate, care se face prin ordin comun al ministrului afacerilor externe, ministrului culturii și președintelui Institutului”.

Din valul de articole publicate pe tema acestor propuneri, există multe alte „anomalii“. De exemplu: domnul ministru al Culturi, Lucian Romașcanu, spune că a avizat propunerea lui Cezar Preda ca director adjunct la Paris. De ce trebuia să o avizeze? Unde scrie că propunerile președintelui ICR trebuie avizate de ministrul Culturii înainte de a ajunge la audierile din Senat? Cele două partide din alianța de guvernare PNL-PSD au decis să negocieze totul, chiar și posturile de la ICR, ca la tarabă, mai scrie Mariana Sipos pentru Observator Cultural.

PSD şi PNL şi-au împărţit primele sinecuri culturale în străinătate şi le-au avizat cu entuziasm în Senat.

USR condamnă și el ferm noile propuneri girate de către coaliţia PSD-PNL la conducerea filialelor din străinătate (Budapesta, Paris, Londra) ale Institutului Cultural Român (ICR) şi solicită retragerea lor imediată. Cultura românească nu poate fi reprezentantă în străinătate de personaje ale căror singur merit îl reprezintă carnetul de partid şi nu competenţa pentru ocuparea unor astfel de funcţii, susțin reprezentanții partidului de opoziție.

USR cere retragerea următoarelor numiri, după cum s-a procedat în cazul lui Victor Paul Dobre, unul dintre foştii parlamentari care au contestat în justiţie eliminarea pensiilor speciale, propus pentru poziţia de director la ICR Lisabona şi retras în urma solicitării partidului:

• Andreea Dogariu, propusă de Lucian Romaşcanu (PSD) ca director adjunct la ICR Budapesta. Ce o recomandă? Că este soţia senatorului PSD Eugen Dogariu şi că este angajată la Direcţia de Protecţia Copilului Timiş;
• Catinca Nistor, propusă ca adjunctă la ICR Londra. Ce o recomandă? Că este fiica actorului Stelian Nistor, fost lider al Lojei Masonice de rit scoţian, fina lui Valeriu Zgonea şi că este trimisă în judecată pentru că şi-ar fi atribuit sume de bani necuvenite, ca director interimar al Teatrului Bulandra (funcţie ocupată timp de aproximativ un an în mandatul primarului Gabriela Firea);
• Cezar Preda, propus ca adjunct la ICR Paris. Ce îl recomandă? Diploma de inginer în metalurgie, cursurile de perfecţionare la Colegiul Naţional de Apărare şi al Academiei Naţionale de Informaţii şi că a fost deputat timp de 16 ani.

Augustin Buzura și cei care l-au continuat au creat FCR și apoi ICR, după modelul British Council și al Institutului Goethe. Iar noi îl conducem după modelul Institului Metalurgic sau al REBU.

Ionuț Vulpescu (PSD), fost Ministru al Culturii

Până și fostul Ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu (PSD), critică acțiunile actualei guvernări. Institutul Cultural Român nu trebuie să fie un loc de refugiere pentru rentieri politici. Și nu este nici o agenție de turism, care să trimită în vacanță, prin marile capitale culturale ale lumii, slujitori fideli ai partidelor politice, susține deputatul social-democrat. Acest turism cultural sfidează însuși scopul și rațiunea de a exista a acestei instituții. Care a devenit, de multe ori, indiferent de filială, un pachet de recompense. Faptul că pe unii îi recomandă, vorba scenariilor comediilor românești, „vocea și talentul” de a fi fideli cuiva și necunoscători în ceva, a devenit noul standard de recrutare a reprezentanților ICR.

Laolaltă, forțe culturale și politice doresc să semnaleze că nu vor accepta ca ICR să devină încă o instituţie compromisă de incompetenţa actualilor guvernanţi. ICR pare să devină un leş politic din care se înfruptă partidele, când el ar trebui, şi ar putea, să fie un far al diplomaţiei culturale şi al promovării României în lume.