Odată cu fenomenele meteorologice extreme din Europa de Sud-Est precum și America de Nord, societatea civilă și mass-media în general discută aproape zilnic despre schimbarea climatică. Aceasta este în sine un lucru bun însă insuficient, așa cum s-a dovedit în ultimele decenii de când datele științifice și opinia publică a îndemnat factorii de decizie să acționeze în consecință.

---

Complexul Mesia sau complexul salvatorului reprezintă o stare de spirit în care persoanele au credința că sunt destinate și este responsabilitatea acestora să salveze ceva sau pe cineva. Chiar dacă nu este în sine un termen clinic și nici o tulburare, simptomele asociate acestuia seamănă îndeaproape cu cele întâlnite la indivizii care suferă de megalomanie.

Am fi crezut că o astfel de abordare este potrivită pentru a-i face pe politicieni să acționeze în sensul reducerii consumului de combustibili fosili. Fostul vicepreședinte al SUA, Al Gore, aproape că a câștigat cursa pentru președinție în anul 2000 cu acest fir narativ ecologist. A pierdut în fața lui George W. Bush Jr., care s-a implicat încă din anii 70 în afaceri cu combustibili fosili.

Decenii întregi fără rezultate consistente

Însă de la momentul acelei confruntări politice au trecut 20 de ani. Și din păcate prea puține lucruri s-au făcut în sensul mitigării schimbării climatice. Chiar dacă publicul este mult mai conștient de existența fenomenului și al efectelor sale pe termen lung. Dar și companiile care contribuie la schimbarea climatică sunt conștiente de acest aspect și acționează în consecință.

La nivelul UE este deja implementat un plan pentru combaterea efectelor schimbării climatice prin tranziția către o energie sustenabilă. Un set de reguli și fonduri publice venite un pic târziu și greoi. Cu toate acestea, companiile energetice de combustibili fosili încă au o influență mare asupra implementării planurilor de tranziție, iar autoritățile par că sunt în asentimentul lor, indiferent de apelurile societății civile din UE.

De aceea poate și discursul concentrat pe „salvare” ar trebui schimbat!

Momentul este prielnic pentru că temperaturile extreme din această vară au atras atenția multor oameni. Iar în fața unor urgențe oamenii au tendința să se schimbe mai mult decât în situațiile fără o presiune suplimentară. Astfel, zilele cu temperaturi record de mari și inundații dezastruoase, în zone din Europa unde asemenea fenomene erau rare, poate oferi imboldul pentru a schimba discursul.

Pentru că, în fond, nu este vorba despre a „salva” ceva sau pe cineva. Activitatea umană asupra mediului înconjurător este o constantă a ceea ce denumim civilizație. Doar că începând din secolul industrializării, emiterea de CO2 devine problematică la scară planetară. Dacă până în anii 1800 construirea unui așezământ sau tăierea unei păduri sau schimbarea cursului unui râu afectau o mică regiune, odată cu era modernă consecințele s-au ridicat la nivel mondial.

Nu salvăm planeta. Ci ne protejăm familia.

Tribalismul și individualismul s-a dovedit, nu doar în pandemia de coronavirus, ci și în multe alte situații de criză că este cea mai la îndemână formă (instinctuală) de organizare a oamenilor. Adică, oamenii unui trib sau unei familii extinse se va gândi mai repede să își protejeze rudele decât vecinii de pe strada lăturalnică dintr-un oraș.

Discuția, mai ales în societățile dezvoltate din zona euro-atlantică care poluează statistic mai mult decât celelalte zone de pe planetă, se concentrează oricum pe familie și ce poate face un individ pentru a-și mări șansele ca familia sa să fie de succes. Atunci, de ce să nu întoarcem discuția despre criza climatică în acest sens?

În cele din urmă, la un dezastru (fie acesta inundație sau incendiu) cei mai mulți dintre oameni se vor gândi la cum să își protejeze familia, nu la alte zone din oraș, regiune sau țară pe care să o salveze. Și poate să și prevină astfel de situații să se întâmple, pentru familia sa, pe viitor.

Când locuiești pe o stradă, te preocupă mai mult casa și porțiunea din fața casei tale decât cea a vecinului din capătul celălalt. Este oarecum logic ca eforturile de convingere pentru acțiunea înspre mitigarea schimbării climatice să fie concentrate în această direcție, pentru că ea rezonează cel mai repede cu oamenii.

Unii oameni de știință prezic, pe baza modelelor ce le au la dispoziție, că deja ar fi prea târziu pentru a opri în 5 ani schimbarea climatică și încălzirea cu până la 2 grade Celsius a temperaturii globale. Ca atare, eforturile ar trebui concentrate pe combaterea efectelor. Însă aceste efecte pot fi și mai grave dacă nu se intervine și la sursă.

Iar problemele se vor intensifica

Spre exemplu incendiul de la groapa de gunoi din municipiul Arad s-a manifestat „pe aproximativ 2000 mp, dar se dezvoltă cu viteză din cauza vântului puternic. Se va emite Ro Alert pentru localitățile de pe direcția de propagare a fumului”. Cu alte cuvinte, ceea ce într-un alt context ar fi fost un foc mic pornit de la temperaturi ridicate dar concentrat într-un areal restrâns, din cauza vântului puternic zona este mult mai mare, iar și viteza de propagare a incendiilor este prea mare pentru capacitatea de intervenție actuală.

Astfel de fenomene s-au petrecut în Turcia și Grecia, cu o intensitate mare, la fel ca în Africa sub-sahariană. Imaginați-vă incendii de o putere dublă. Sau triplă! Acesta poate fi rezultatul neintervenției asupra cauzei schimbării climatice. Vedem deja rezultatele inacțiunii din ultimii 50 de ani (aproximativ când Bush Jr. își deschidea afacerea cu petrol), datele științifice indicând deja de atunci un trend îngrijorător.

Trebuie spus că „pansamentele” pe care le avem în prezent nu vor funcționa, pentru că nu au fost gândite la astfel de valori de utilizare. Oricum, sper că nimeni nu se gândește serios că putem trăi toți sub cupole uriașe de aer condiționat! Iar dacă în ultimele decenii discuția centrată pe „salvare” a planetei nu a produs rezultatele căutate, un alt fir narativ este, în concluzie, foarte necesar.

Foto: Hristos din Abis, National Geographic (1971)