Blocul Național Sindical (BNS) a luat act cu îngrijorare (dar nu cu surprindere) de documentul asumat de către Ministerul Afacerilor Externe și transmis europarlamentarilor români în privința propunerii UE referitoare la salariile minime adecvate. Guvernul Cîțu este acuzat că nu s-a consultat cu partenerii sociali și a și încălcat prevederile legale privind cooperarea dintre Executiv și Parlament, meritând în acest sens o moțiune de cenzură împotriva sa.
Îngrijorarea majoră pe care o manifestă reprezentanții sindicali în raport cu acest document este dată de maniera în care acesta a fost elaborat. Mai exact este reclamată asumarea și transmiterea oficială, FĂRĂ consultarea partenerilor sociali. Mai mult decât atât, Guvernul a sfidat și Senatul României care a adoptat un act normativ (publicat în Monitorul Oficial Partea I nr.296 din 24 martie 2021 HOTĂRÂREA nr.19/2021) care este întru totul de acord cu conținutul și forma Proiectului de Directivă privind salariile minime adecvate în UE.
Principii constituționale încălcate
BNS precizează printr-un comunicat de presă faptul că în conformitate cu prevederile art 3. din Legea 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament și Guvern în domeniul afacerilor europene: „Hotărârea Parlamentului sau a uneia dintre cele două Camere este preluată de către Guvern la definitivarea poziției naționale de negociere în Consiliu, prevăzută în mandat.” Ca atare, reprezentanții sindicatelor nu au cunoștință dacă Guvernul a emis pe această temă un mandat pentru reprezentantului României în Consiliul European dar știu că Executivul s-a grăbit să influențeze opinia deputaților europeni din partea României prin transmiterea scrisorii menționate mai sus.
În reacția sa, BNS subliniază că actul Guvernului (chiar dacă decizia a fost luată la nivelul Ministerului Muncii sau Ministerul Afacerilor Externe) duce într-un „imens derizoriu principiile constituționale care stau la baza funcționării statului de drept în România.” Reprezentanții sindicali spun că abordarea PNL contravine cu poziționarea publică pe care actuala putere a manifestat-o constant și agresiv la adresa fostului guvern PSD, „în legătură directă cu chiar STATUL DE DREPT.”
De la preluarea puterii actualul Guvern Cîțu a reușit să desăvârșească atitudinea de dispreț manifestată față de lucrătorii din România, de reprezentanții acestora dar și de structurile asociative care îi reprezintă, prin măsuri precum inițierea și reglementarea exceptării unor categorii semnificative de lucrători de la beneficiul reglementărilor legale ale Codului muncii prin extinderea muncii atipice și formelor acesteia de manifestare. Dar și exceptarea, împotriva tuturor evidențelor de neconstituționalitate, unei întregi categorii de angajatori, de la obligațiile imperative ale Codului muncii, doar pentru beneficiul fiscal al unei clientele politice.
Dumitru Costin, președinte BNS
Extras din documentul transmis de MAE:
Îngrijorările BNS în legătură cu poziția exprimată de Guvern
”Este nevoie de mai mult timp pentru a analiza propunerea Comisiei”
A trecut mai mult de un an de la prima rundă de consultare inițiată de Comisie pe această temă și mai mult de 6 luni de la momentul lansării propunerii de directivă, opinia exprimată de Guvern, respectiv “să mai așteptăm, să mai vedem, să mai analizăm…” aproape ca nu poate fi calificată în vreun mod. Și asta pentru că vine din partea unei țări în care în 30 de ani nu s-a reușit realizarea unei evaluări decente a impactului politicii salariului minim și care în ultimul an a transmis în spatele deciziei de stabilire a salariului minim un document format din 2 pagini, ca justificare și evaluare de impact pentru nivelul propus al salariului minim.
”Obligațiile induse salariului minim legate de colectarea de date, de evaluarea adecvării salariilor din convențiile colective și de raportare pe criterii detaliate instituie sarcini și costuri nejustificate pentru administrațiile naționale și pentru IMM-uri.Propunerile ar trebui să limiteze afectarea sarcinilor administrative și de raportare a statelor, fără o eficienţă de rezultat şi beneficii dovedite.Propunerile ar trebui să limiteze afectarea sarcinilor administrative și de raportare a statelor, fără o eficienţă de rezultat şi beneficii dovedite. ”
O astfel de abordaresugerează deja o ierarhizare a intereselor din partea reprezentanților Guvernului, cele 2 categorii de interese (al IMM-urilor și al instituțiilor statului) fiind considerate superioare intereselor lucrătorilor, prin încadrarea conceptului de adecvare a salariului minim ca fiind ”problematic”. Aceasta în condițiile în care proiectul de directivă a fost lansat împreună cu o evaluare de impact extinsă (documentul are 240 pagini). Mai mult, în Documentul de lucru al serviciilor Comisiei rezumat al raportului privind evaluarea impactului care însoţeşte documentul Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană se precizează – ”25 milioane de lucrători din Uniune ar putea beneficia de efectele acestui proiect de Directivă, această măsură ar imprima o creștere a salariilor în unele state membre cu peste 20% și ar reduce cu peste 10% inegalitățile salariale. Pentru IMM-uri se preconizează că posibilele efecte negative vor fi limitate, la nivelul angajatorilor din Uniune creșterea masei salariale ca efect al aplicării Directivei ar fi de aprox 1%.” În ceea ce privește sarcina administrativă a instituțiilor statului de a evalua și monitoriza respectarea angajamentelor ce ar rezulta din adoptarea Directivei, considerăm că o astfel de abordare este descalificantă. Dacă România ar aplica azi propunerea de Directivă aprox 2 milioane de salariati ar beneficia de creșterea salariului, adică peste 40% din lucrătorii din România și mai mult de 10% din populația țării.
Ni se pare irelevantă sarcina administrativă ce ar trebui asumată de instituțiile statului, cu atât mai mult cu cât ar fi trebuit ca astfel de evaluări să le facă din proprie inițiativă. Mai mult decât atât, sarcina evaluării nivelului salariului minim sau a gradului de acoperire a salariaților prin negocieri colective România și le-a asumat deja atunci când a ratificat Convențiile OIM incidente și mai mult, atunci cand a ratificat Carta Socială Europeană revizuită. E surprinzător faptul că reprezentanții Guvernului nu cunosc nici măcar angajamentele asumate de România la nivel european sau internațional, sau dacă le cunosc au decis să le ignore, deși Carta Socială Europeană este unul din documentele menționate în mai multe rânduri în preambulul propunerii de directivă transmisă de Comisie.
”Propunerea de directivă abordează salariul minim dincolo de înțelegerea sa ca un nivel salarial de bază, mai degrabă din perspectiva unui salariu minim de trai (living wage), ”
Carta Socială Europeană revizuită la art 4.1 menționează – ”ARTICOLUL 4 Dreptul la o salarizare echitabilă – În vederea asigurării exercitării efective a dreptului la o salarizare echitabilă, părțile se angajează: 1. să recunoască dreptul lucrătorilor la o salarizare suficientă, care să le asigure acestora, precum și familiilor lor un nivel de trai decent.”Este de la sine înțeles că în toate concluziile Comitetului European pentru Drepturi Sociale, începând din 2004 și până în prezent, României i se atrage atenția că nu respectă prevederile art 4.1. din Cartă. Ultima evaluare a conformității s-a finalizat în 2018, cu aceeași concluzie – ”Comitetul concluzionează că situația din România nu este in conformitate cu prevederile art 4§1 din Cartă, respectiv nivelul salariului minim național nu este suficient pentru a asigura un nivel de trai decent”.
Evaluarea salariului minim sub aspectul echitabilității se face încă de la ratificarea Cartei prin raportare la salariul mediu brut. Deși avem un angajament internațional deja asumat și implicit o lege națională de ratificare care instituie obligația României de respectare a unui raport de 50% între salariul minim și câștigul salarial mediu brut (angajament asumat prin ratificarea Cartei Europene revizuite) în mod incalificabil reprezentanții Guvernului cer deputaților europeni să încalce tratate internaționale deja asumate de Românie prin ratificare. Pentru că în fapt reprezentanții Guvernului cer ca România să nu susțină o propunere de text de directivă care introduce valori indicative de referință (60% din salariul median brut și 50% din salariul mediu brut) deja existente în Carta Socială Europeană revizuită, document ratificat de România.
”Utilizarea unor cuvinte precum cele evidențiate: ”promovează” consolidarea capacității partenerilor sociali de a se angaja în negocierea salarială (sectorială și intersectorială), ”încurajează” negocieri eficiente, informate și constructive”, stabilesc un plan de măsuri ”eficiente” prin reglementare și doar cu consultarea partenerilor sociali deși sunt părți în negociere sunt considerate a fi problematice și neclare și totodatp sunt induse și costuri suplimentare de monitorizare și evaluare a ratei de acoperire. ”
Dreptul la negocieri colective este unul din drepturile sociale pe care România s-a angajat să-l respecte. Prin asumarea prevederilor Convențiilor OIM, precum și a Cartei Sociale Europene revizuite România are oricum obligația să monitorizeze respectarea acestor drepturi, La ultima evaluare a respectării prevederilor art 6&2 din Carta Socială Comitetul European pentru drepturile Sociale a cerut României – ”Comitetul cere Guvernului să evalueze impactul noilor reguli asupra negocierilor colective la nivel de unitate și sector și să ofere informații cu privire la numărul contractelor colective încheiate la nivel de companie si de sector, precum și numărul angajatorilor și angajaților acoperiți de aceste contracte. De asemenea Comitetul, luând act de reducerea numărului de contracte colective încheiate la nivel de companie, cere Guvernului sa precizeze dacă a luat măsuri pentru a promova negocierile colective.
”Angajatorul este cel căruia îi revine în fapt obligația de plată a salariului. Ca atare, propunerile ar trebui să urmărească condiţionarea intervenţiilor statului de existenţa acordului partenerilor sociali pentru a nu fi descurajată asocierea angajatorilor şi implicarea acestora în negocierea colectivă.”
Reamintim reprezentanților Guvernului că instituirea unui salariu minim este o obligație asumată de stat prin Constituție, respectiv un drept al salariaților, mai mult conform Codului Muncii, art 164 salariul minim se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. De vreme ce România deja și-a asumat prin legile naționale astfel de obligații nu vedem de ce Guvernul sugerează că abordarea proiectului de directivăce contravine legislației și practicilor deja existente în România.
Reprezentanții sindicali consideră că pentru atitudinea de sfidare a unei Hotărâri a Parlamentului României, instituție compusă dintr-o majoritate care l-a investit în urmă cu doar câteva luni în funcție, Florin Cîțu merită o moțiune de cenzură. Având în vedere cele precizate mai sus, BNS îi solicită Prim-Ministrului următoarele:
să comunice clar care este mandatul dat de Guvern pentru Consiliul European cu privire la proiectul de directivă privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană;
să consulte partenerii sociali înainte de a comunica oficial poziția României în ceea ce privește proiectul de directivă;
să adopte cât mai urgent o poziție publică cu privire la Proiectul de Directivă privind salariile minime adecvate la nivelul UE, în concordanță cu opinia deja exprimată de Senatul României, precum și în concordanță cu angajamentele internaționale deja asumate de România cu incidență în acest domeniu!
să prezinte public mandatul pe care l-a avut Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană în elaborarea și comunicarea scrisorii adresată deputaților europeni din România.
Blocul Național Sindical are în vedere ca în perioada următoare să inițieze o serie de demersuri pentru a ne asigura că poziția exprimată de România cu privire la proiectul de directivă corespunde intereselor lucrătorilor din România, informând în acest sens deputații europeni, Confederația Europeană a Sindicatelor dar și celelalte instituții europene.
