Fermierii din India încă încearcă să își protejeze produsele după multe luni de protest în stradă împotriva unor legi pe care Guvernul Modi dorește să le implementeze pentru a reglementa relațiile dintre fermieri și comercianți.
În 27 ianuarie 2021, Sukhvinder Singh, un fermier în vârstă de 27 de ani din districtul Moga din Punjab, a declarat: „Acest drum este casa mea acum și îmi va decide viitorul”. În noiembrie anul trecut, la câteva săptămâni după ce guvernul Indiei a adoptat trei legi agricole, considerate de fermieri a fi anti-agricultori, Singh a călătorit la Singhu, un sat lângă Delhi, pentru a cere abrogarea legilor. De atunci, locuiește într-un cort pe care îl împărtășește cu alți cinci colegi protestatari.
În prezent, se estimează că 300.000 de fermieri s-au strâns şi protestează la Singhu, locul care e acum transformat într-un oraș plin cu corturi. Deși mobilizați de 32 de grupuri diferite, fermierii sunt unificați în cererea lor: o abrogare totală a tuturor celor trei legi noi:
- Legea privind comerțul cu produse agricole și comercializarea lor (promovarea și facilitarea),
- Acordul fermierilor (împuternicire și protecție) privind asigurarea prețurilor și legea privind serviciile agricole;
- Legea privind modificarea produselor esențiale.
Protestul fermierilor de la marginea oraşului New Delhi a început pe 26 noiembrie 2020, însă aceasta a fost o mișcare deja gândită de ani buni. Potrivit experților în alimente și ferme, prețurile incerte și neregulate, lipsa accesului la piața liberă, rentabilitatea redusă, pierderile recurente și toate datoriile au creat şi creează în continuare dificultăţi majore în viața fermierilor din India.
În timp ce o parte din experți consideră că Statul trebuie să accepte responsabilitatea pentru bunăstarea fermierilor și să-i compenseze pentru pierderile lor, cealaltă parte consideră că guvernul ar trebui să adopte și să promoveze o politică de piață liberă cu intervenții și reglementări minime asupra pieţei agricole.
Intervențiile guvernamentale au inclus, până în prezent, prețuri minime de sprijin (PMS) – un sistem în care statele au anunțat PMS pentru 22 de culturi înainte de sezonul lor de însămânțare. Acestea au inclus, de asemenea, achiziționarea de cereale și leguminoase de la fermieri de către guvern pentru a gestiona distribuția alimentară subvenționată către cei săraci (sistemul PDS), reglementarea comerțului cu fermierii, controlul stocurilor ale comercianții și controlul exporturilor și ale importurilor.
Cu toate acestea, noile politici agricole s-au alăturat susținătorilor politicii de piață liberă și au adoptat exact opusul a ceea ce doresc fermierii: aplicarea strictă a PMS și o mai mare intervenție a guvernului în achiziții și în comerțul en-gros.
Fermierii indieni protestează de ani de zile, dar țara nu a reușit să observe. Spre exemplu, în ultimii ani, am văzut fermieri vărsând găleți de lapte pe străzi și fermieri de legume care și-au zdrobit produsele proaspete sub buldozere – totul într-un mod de protest față de prețurile volatile și neregulate care le-au produs pierderi uriașe. Însă de fiecare dată, protestul s-a încheiat cu o asigurare verbală a guvernului sau cu o bucată de hârtie care spunea că vor fi analizate nemulțumirile.
Kavitha Kuruganti, activist și expert în agricultură (Alianța pentru Agricultură Durabilă și Holistică, rețeaua ASHA-Kisan Swaraj)
În India, comerţul en-gros al produselor de la fermieri este reglementată de legea din 2003 a Comitetului de comercializare a produselor agricole (APMC). Conform politicii, comercializările cu ridicată între fermieri și comercianți trebuie să aibă loc într-un mandi – o piață desemnată. Există sute de astfel de mandi în toată India, care sunt guvernate de un organ ales al autorității APMC.
Cu toate acestea, de-a lungul timpului, pieţele au devenit puncte centrale de corupție pe scară largă, unde un grup mic de agenți de vânzare au preluat controlul și au influențat oficialii APMC cu puterea lor economică și cu legăturile lor în partidele politice mari, astfel încât fermierii nu au avut de ales, fiind astfel împinşi să suporte pierderile.
Guvernul recunoaște cartelizarea și, ca soluție, permite canale alternative, cum ar fi piețele private, care pot concura cu pieţele APMC reglementate pentru produsele fermierilor. În plus, fermierii vor putea vinde direct consumatorilor. Cumpărătorii mari, precum firmele care se ocupă cu prelucrarea alimentelor, comerțul la scară largă sau exporturile, pot să ocolească în totalitate piețele en-gros și să cumpere direct de la fermieri.
Fermierii se tem acum că, din moment ce PMS nu mai este obligatoriu, vor fi obligați să accepte orice preț oferit de firmele mari. Ei susțin că nu pot să îşi transporte produsele la cea mai apropiată piață fără să aibe pierderi, şi se întreabă totodată cum vor putea ajunge să vândă în piețe internaţionale.
În locul sărbătorii Zilei Republicii (26 ianuarie), națiunea din India a asistat la o paradă diferită: un marș de 100 de km al tractoarelor fermierilor protestatari. Guvernul a încercat să prevină mitingul prin obținerea unei ordonanțe judecătorești și unele state au interzis, de asemenea, vânzarea de combustibil pentru tractoare, dar acest lucru nu a reușit să-i descurajeze pe fermierii care erau hotărâți să îşi desfășoare mitingul. Majoritatea fermierilor au jurat că se vor întoarce acasă doar după ce legile vor fi fost abrogate.
Guvernul s-a oferit să amâne punerea în aplicare a celor 3 legi agricole, între 12 și 18 luni – acordând fermierilor timp suplimentar pentru a se pregăti pentru ce va urma. Întrucât fermierii au refuzat să se mulțumească cu o abrogare incompletă a legislației, guvernul a refuzat şi el să anunțe date pentru discuții ulterioare. Impasul nu a reușit să-i îndepărteze pe fermieri de la protestul lor, iar unii cer guvernului să nu facă din acest protest un spectacol de ego.
Acceptarea cerinţelor venite din partea fermierilor și abrogarea legilor agricole nu ar trebui să fie văzute ca o victorie a fermierilor sau ca o pierdere a guvernului; ar trebui privite ca fiind o victorie a democrației.
Kavitha Kuruganti
Foto principal: The New York Times