Tratatul ONU privind interzicerea armelor nucleare a intrat în vigoare
După decenii de proteste, lupte și campanii, intrarea în vigoare a Tratatului ONU privind interzicerea armelor nucleare (TPNW), cea mai distructivă clasă de arme de pe mapamond️, devine o realitate. Începând cu 22 ianuarie 2021, dezvoltarea de noi sisteme de arme nucleare, asistarea la dezvoltarea armelor nucleare, găzduirea armelor nucleare, fabricarea armelor nucleare precum și încurajarea utilizării armelor nucleare devin ilegale sub rigorile dreptului internațional.
Lumea poate deveni un loc mai sigur. Țările care produc sau găzduiesc arme nucleare sau participă la exerciții nucleare, precum și companiile care le fabrică, instituțiile financiare și universitățile care ajută la proiectarea lor acționează începând din 22 ianaurie 2021 împotriva dreptului internațional. Toate entitățile ar trebui să pună capăt acestor activități ilegale și să se alăture comunității internaționale pentru a renunța complet la armele nucleare.
Actualul Tratat ONU este un pas semnificativ față de Tratatul de Neproliferare Nucleară pentru limitarea răspândirii armamentului nuclear ratificat la începutul anului 1970. Toate statele membre ale UE sunt sfătuite să urmeze exemplele din Austria, Irlanda și Malta prin semnarea și ratificarea acest nou tratat. Mai mult decât atât, pentru a da un exemplu, UE ar trebui să devină observator la prima reuniune a statelor care au ratificat TPNW.
Armele nucleare sunt cele mai inumane și nediscriminatorii arme create vreodată. Au consecințe catastrofale umanitare și de mediu care se întind de-a lungul decenilor și generaților. Simpla lor existență produce frică și neîncredere între națiuni, întrucât unele guverne pot amenința că vor șterge orașe întregi de pe fața globului într-o clipă.
O armă nucleară de dimensiuni medii, de tipul celor proiectate și dezvoltate în SUA cu sprijinul universităților americane, are capacitatea de a ucide imediat peste 500.000 de civili într-un centru urban metropolitan și răni peste un milion de persoane, provocând arsuri de gradul al treilea celor din suburbii.
De asemnea, costul ridicat al producției, întreținerii și modernizării armelor nucleare deviază fondurile publice de la domenii cruciale cum sunt sănătatea, educația, ajutorul în caz de dezastre și alte servicii publice vitale. Interzicerea acestor arme imorale, inumane în temeiul dreptului internațional a fost un pas critic în drumul de a scăpa definitiv de ele.
Pași cruciali în anul 2020
Pe 24 octombrie 2020, a fost atinsă etapa crucială de 50 de ratificări necesare pentru intrarea în vigoare a Tratatului. Chiar dacă guvernele din întreaga lume s-au concentrat asupra pandemiei de coronavirus și chiar și ONU s-a ocupat de criza sanitară, multe țări au aderat la Tratat.
La începutul anului erau doar 34 de state care au ratificat și 80 de semnatare, iar până la finele anului se înregistrau 51 de state ratificatoare și 86 de semnatare, diferența fiind făcută de: (semnatare) Belize, Sudan, Mozambic, Malta, Zimbabwe, Niger, respectiv (ratificări) Paraguay, Namibia, Belize, Lesotho, Fiji, Botswana, Irlanda, Nigeria, Niue, Saint Kitts și Nevis, Malta, Malaezia, Tuvalu, Jamaica, Nauru, Honduras, Benin.
În vară au fost comemorate victimele atacurilor nucleare de la Hiroshima și Nagasaki de la finele anului 1945. Deși de la singura utilizare al acestui tip de armă au trecut 75 de ani, doar în 2019, cele nouă state armate nuclear au cheltuit masiv, în jur de 72,9 miliarde de dolari în programele privind arsenalul.
Perspective în anul 2021
Împreună cu cei 599 de parteneri ai noștri din 106 țări, va trebui să ne bazăm pe realizările noastre istorice prin includerea mai multor țări la bord, consolidând stigmatul în jurul acestor arme de distrugere în masă în țările care au sau se bazează pe ele și lucrând împreună o gamă de aliați pentru a întoarce narațiunea în jurul armelor nucleare – în mass-media, online și peste tot!
Ce anume interzice Tratatul ONU începând cu 22 ianuarie?
TPNW interzice statelor care devin parte prin ratificare să dezvolte, să testeze, să producă, să fabrice, să transfere, să dețină, să depoziteze, să utilizeze sau să amenințe că vor folosi arme nucleare, dar și inclusiv să permită staționarea armelor nucleare pe teritoriul lor. De asemenea, le interzice să asiste, să încurajeze sau să inducă pe oricine să se angajeze în oricare dintre aceste activități, definind astfel un spectru larg care duce inevitabil la eliminarea acestor arme nu doar din uz ci din existență.
Este posibil ca statele cu armă nucleară să nu fie obligate din punct de vedere legal să respecte un tratat la care nu au aderat. Dar comportamentul lor contrazice acest nou instrument al dreptului internațional și norma în creștere pe care o reprezintă.
1: Dezvoltarea de noi sisteme de arme nucleare
În acest moment, toate statele armate nuclear își dezvoltă cantitativ sau calitativ arsenalele nucleare, în valoare de aproape 73 de miliarde de dolari doar în 2019. Dezvoltarea armelor nucleare este interzisă statelor părți în articolul 1 litera (a) din Tratat. De la racheta balistică intercontinentală Agni-V din India la racheta balistică lansată de submarinul Babur-3 din Pakistan, sau arsenalul de focoase nucleare în creștere al Coreei de Nord, toate sunt interzise conform noii prevederi a dreptului internațional.
2: Asistarea la dezvoltarea armelor nucleare
Zeci de universități americane sunt implicate în complexul armelor nucleare din SUA, inclusiv prin management direct și parteneriate de cercetare cu laboratoarele care proiectează și pot produce componente ale armelor nucleare.
Universitatea California, Texas A&M University, Johns Hopkins University, Massachusetts Institute of Technology și University of Rochester primesc miliarde în contracte publice pentru gestionarea directă a laboratoarelor care lucrează la armele nucleare. De asemenea unele universități sunt operatoare ai Laboratorului Național Los Alamos, care oferă proiectare și inginerie pentru mai multe tipuri de focoase nucleare, efectuează experimente simulate pentru evaluarea focoaselor și are capacitatea de a produce plutoniu, materialul principal pentru focoasele nucleare.
Începând cu 22 ianuarie 2021, aceste universități precum și altele care participă la dezvoltarea și producția de arme nucleare, desfășoară activități interzise în temeiul dreptului internațional. Studenții ar trebui să solicite universităților să se concentreze pe cercetare pentru a salva vieți, nu pentru a le pune capăt.
3: Găzduirea armelor nucleare
Articolul 1 litera (g) din TPNW interzice în mod explicit permisiunea de staționare, instalare sau desfășurare a armelor nucleare. Există cinci țări din lume care se angajează în prezent în acest comportament care urmează să fie interzis în curând: Belgia, Germania, Țările de Jos, Italia și Turcia. Aceste cinci țări găzduiesc în prezent aproximativ 150 de arme nucleare ale SUA la bazele de pe teritoriul lor.
4: Fabricarea armelor nucleare
Chiar și în afara statelor armate nuclear, companiile contribuie la dezvoltarea și producerea de arme nucleare. Fabrica de automobile Minsk din Belarus produce lansatoare mobile pentru o rachetă balistică intercontinentală rusă. Multinaționala Airbus Group, cu sediul în Olanda, de asemenea contribuie printr-o subdiviziune cu sediul în Germania la dezvoltarea și producția de rachete balistice lansate de submarine franceze. Aceste companii se angajează în activități scoase în afara legii în temeiul dreptului internațional.
5: Încurajarea utilizării armelor nucleare
Statele armate nucleare se arată întotdeauna pregătite să folosească arme nucleare. Au loc exerciții în mod regulat, uneori în comun cu alte state. Un exemplu este exercițiul nuclear anual NATO Steadfast Noon. Statele non-armate nuclear care participă la acestea ar acționa de acum contrar articolului 1 litera (e). Țări precum Republica Cehă și Polonia care au contribuit cu avioane convenționale la exercițiul menționat anterior ar proceda la acte ilegale conform dreptului internațional după data de 22 ianuarie 2021.