Într-o solicitare trimisă edilului-șef al Capitalei, un istoric propune desecretizarea unor bunkere și galerii subterane din centrul Bucureștiului pentru a fi transformate în muzee sau memoriale. Astfel de inițiative de valorificare a patrimoniului construit al istoriei recente au avut loc deja în alte țări fost comuniste, cu un succesc cultural și turistic deopotrivă.

Istoricul Mihai Burcea, ce se descrie drept om al muncii în ramura cercetare, îi supune atenției lui Nicușor Dan, situația și perspectivele galeriilor subterane din capitala României. Acesta solicită inițierea unor demersuri pe lângă MAI (IGSU) și MApN, cu scopul punerii la dispoziție a publicului larg a segmentelor subterane din perimetrul delimitat de Piața Revoluției, Calea Victoriei și strada Ion Câmpineanu. Istoricul consideră că propunerea sa nu ar afecta cu nimic capacitatea de apărare a țării, în spațiile vizate putând fi amenajat un muzeu sau memorial.

Este menționat în argumentare faptul că Albania și chiar Germania au deschis o serie de bunkere și catacombe construite în perioada comunistă, care se aflau în custodia polițiilor politice din țările respective, amenajând în ele spații sau obiective muzeale. România rămâne una dintre puținele țări fost comuniste care nu are în capitala sa o instituție de anvergură menită să valorizeze și să recupereze trecutul și patrimoniul construit al istoriei recente.

În ceea ce privește interesul cetățenilor față de posibilitatea realizării unui astfel de loc al memoriei, este reamintit faptul că în 22 decembrie 2019, Palatul MAI din Piața Revoluției a fost vizitat de mii de persoane într-o singură zi, cu ocazia deschiderii curții interioare, a subsolului și balconului.

Istoria construcției galeriilor subterane

La sfârșitul anilor 1960 s-au încheiat lucrările de sistematizare a zonei din preajma Palatului Regal (vezi Blocul „Turn”, Sala Palatului și blocurile de locuințe de pe strada Ion Câmpineanu). Cu acest prilej, au fost realizate și o serie de amenajări la adăposturile și tunelurile care brăzdează actuala Piață a Revoluției și care fac legătura între subsolurile blocurilor „Generala”, „Dragomir–Niculescu”, „Palazzo” și cele ale BCU „Carol I” – Palatul Regal – Palatul MAI, precizează Burcea.

După ocuparea Cehoslovaciei de către trupele țărilor Tratatului de la Varșovia (cu excepția României), produsă în august 1968, secretarul general al PCR a ordonat instituțiilor cu atribuții în zona de siguranță și paza demnitarilor, să elaboreze o strategie privind evacuarea conducerii de partid și de stat în cazul unei agresiuni străine.

Istoricul spune că în acest sens, în 1971, Consiliul Securității Statului a întocmit un plan de acțiune („Rovine – IS – 70” sau Planul „Z”), care urma a se declanșa în momentul în care „exista pericolul iminent al ocupării vremelnice a Capitalei și a unei părți din teritoriu, fapt ce ar îngreuna sau chiar ar face imposibilă exercitarea conducerii luptei de rezistență a întregului popor din actualele sedii”.

Potrivit documentului, conducerea de partid urma a fi scoasă pe ascuns din Capitală (într-un interval de timp de 2-6 ore de la declanșarea operațiunii), pe unul dintre itinerariile dinainte stabilit, pentru a fi instalată în „zone de dislocare recunoscute și amenajate din timp”, care puteau asigura „securitatea personală”, precum și „exercitarea conducerii luptei de rezistență”.

În concepția organizării și desfășurării Acțiunii „Rovine – IS – 70” existau 4 puncte ascunse de ieșire din CC al PCR și Palatul Consiliului de Stat (azi Palatul Regal), care erau legate de acestea prin canale subterane:

• Academia de Studii Economice din Piața Romană („Luceafărul”);
• Institutul de chimie fizică („Venus”);
• Institutul de proiectări din strada Luterană („Saturn”);
• Institutul de matematică „Simion Stoilow” din Calea Griviței nr. 21 („Soarele”).

De asemenea, în aceeași perioadă de timp, sub Piața Revoluției a fost construită o rețea de canale navigabile betonate prin care curge un râu subteran, aflat la cca. 10-12 metri sub nivelul solului. În zilele Revoluției, mulți revoluționari au presupus că teroriștii se folosesc de aceste tuneluri acvatice pentru a se adăposti, dar și pentru a se deplasa pe ele cu ajutorul unor bărci pneumatice (canalele aveau guri de evacuare la Magazinul „Muzica”, Biserica „Kretzulescu”, Palatul Regal ș.a.m.d.).

Acțiunea „Rovine – IS – 70” a suferit o serie de modificări/îmbunătățiri de-a lungul timpului (după inaugurarea lucrărilor la Metrou, Casa Republicii, actualul sediu al MApN etc.), însă structura de bază a strategiei s-a păstrat până în decembrie 1989, concluzionează Mihai Burcea.

Foto: Dokumentationsstätte Regierungsbunker, Agerpres, EPA, Antena Satelor