După ce noul coronavirus a fost detectat în Wuhan, China iar autoritățile și cercetătorii din domeniul medical au realizat impactul uriaș pe care acest virus îl are asupra vieților și întregii activități umane, fondatorii BioNTech din Germania, doi imigranți turci, au decis să își folosească know-how-ul în tehnologia ARN mesager (ARNm) pentru a induce imunitatea și a preveni infecțiile COVID-19 într-un efort pe care l-au denumit „Project Lightspeed”. Curând, la mijlocul lunii ianuarie, compania începuse o colaborare cu gigantul farmaceutic american Pfizer pentru a dezvolta un potențial vaccin împotriva coronavirusului care încă nu dăduse peste cap întreaga lumea la acel timp.

În prezent, la aproape un an de la acel moment, BioNTech și Pfizer produc deja vaccinul care a început să fie administrat oamenilor, prima țară din Europa care a demarat o campanie de imunizare a populației fiind Regatul Unit.

BioNTech, firma din domeniul cercetării pe care cuplul format din dr. Ugur Sahin și dr. Ozlem Tureci, au înființat-o în 2008, a fost decisivă în dezvoltarea unui vaccin îndeajuns de rapid. Fără dubii, contribuția Pfizer, a fondurilor masive venite dinspre Uniunea Europeană, au făcut diferența, dar faptul că Sahin și Tureci, oameni de știință de renume în domeniul oncologiei și imunologiei din Germania, au decis să intervină în găsirea vaccinului înainte ca țările europene să intre în carantină rând pe rând, a fost crucială pentru faptul că până la finele lui 2020, sute de mii de oameni vor putea fi deja imunizați împotriva COVID-19.

„Cuplul german din spatele vaccinului este o poveste de succes a imigranților”

A titrat publicația britanică The Telegraph, arătând că ambii oameni de știință provin din comunitatea turcă germană ce se ridică la peste 3 milioane de persoane. Atât Sahin, cât și Tureci s-au născut din părinți imigranți care au părăsit Turcia în anii 1960 pentru a-și începe o viață nouă în Germania.

Sahin s-a născut, în 1965, în İskenderun, Turcia și a ajuns cu părinții săi în Germania la vârsta de 4 ani, unde tatăl său găsise de lucru într-o fabrică de automobile. Mai târziu tânărul a ajuns să studieze medicina la Universitatea din Köln. Tureci, fiica unui medic turc care a emigrat în Germania de la Istanbul, a studiat medicina la Facultatea de Medicină a Universității Saarland și a devenit pionieră în imunoterapia împotriva cancerului în Germania. Cuplul de cercetători au fondat BioNTech, companie dedicată dezvoltării tehnologiilor pentru imunoterapii de cancer individualizate.

Statul trebuie să ajute la multiplicarea unor astfel de exemple

Chiar dacă povestea celor doi doctori cercetători este una de succes, aceasta nu ține locul unui sistem mult mai flexibil, atât de necesar într-o Europă care își vede populația îmbătrânind rapid și natalitatea scăzând într-un ritm alert.

În timp ce Germania a acceptat în mare măsură valul inițial de imigranți care veneau din locuri precum Turcia, Italia și Spania încă din anii 1960 pentru a lucra ca „muncitori invitați”, în efortul de reconstrucție a economiei țării după cel de-al Doilea Război Mondial, abordarea pe termen lung a sosirii mai recente a refugiaților și a migranților din ultimii 5 ani este încă oarecum neclară.

Este foarte probabil că mulți imigranți care vin în Germania să nu aibă calificările recunoscute de standardele educaționale extrem de codificate ale statului federal. Acesta a fost frecvent cazul migranților și refugiaților care au sosit în țară din anul 2015. Sunt cunoscute foarte multe cazuri de profesioniști sirieni și irakieni care s-au străduit să li se recunoască diplomele universitare, trebuind să recurgă la muncă în locuri de muncă inferioare până când își vor putea activa în domeniile pentru care s-au pregătit.

Unii chiar și-au pierdut certificatele și diplomele în timpul periculoselor călătorii înspre Europa, neputând dovedi că sunt de fapt medici, dentiști sau ingineri. Anumite profesii, cum ar fi profesioniștii din drept, se confruntă, de asemenea, cu măsuri riguroase de recalificare pentru a se adapta la piața muncii din Germania, încât unii imigranți decid să renunțe la opțiunea de a-și continua cariera inițială, optând în schimb pentru noi căi profesionale în viața lor.