Promisiunea brățărilor electronice, uitată de Guvern și parlamentari, dar nu și de victimele violențelor

Data de 25 noiembrie a fost un moment bun de conștientizare a subiectului violenței împotriva femeilor. Însă dincolo de o conștientizare simbolică, există o realitate care necesită acțiuni concrete. Brățările electronice aplicate agresorilor împotriva cărora femeile abuzate au obținut sentințe judecătorești sunt una dintre măsurile absolut necesare. În ciuda victimelor înregistrate și în acest an promisiunea implementării sistemului de brățări electronice a rămas o simplă promisiune.

Până în septembrie 2020, s-au înregistrat 20.565 de acte de loviri sau alte violențe în statistica oficială. În acestea, 80% dintre victime sunt femei și fete. Mai detaliat, 13.904 sunt agresiuni din partea unui partener sau fost partene, iar acasă rămâne în continuare locul cel mai periculos pentru o femeie. Criza cauzată de COVID-19 din acest an doar a agravat situația violenței domestice peste tot în lume.

În România, apelurile la numărul național pentru victime pus la dispoziție de ANES (0800 500 333) s-au dublat! În luna februarie, o femeie care obținuse ordin de protecție împotriva unui bărbat a fost ucisă în Chitila, lângă București. La acea vreme, Ministrul de Interne Marcel Vela, atunci într-un guvern interimar, declarase că în momentul în care va exista un guvern cu puteri depline primul lucru pe care îl va face va fi emiterea unei Ordonanțe de Urgență pentru brățările electronice și sistemul de monitorizare a încălcării ordinului de protecție.

Nici până în această zi, nu s-a emis nici o OUG.

Proiectul de lege privind brățările electronice a trecut de Senat și din aprilie se află la Camera Deputaților, cu numărul de înregistrare 129/2020. 

În afara unor momente ca 25 noiembrie sau 8 martie, în care se vorbește despre violența asupra femeilor, există situații de violență și crime în tot restul anului, la care factorii de decizie în mod special închid ochii. Asta se întâmplă și pentru că, în mare majoritate, victimele violenței domestice sunt femeile, iar marea majoritate a agresorilor sunt bărbați.

Atunci când clasa politică arată așa de diferit din punct de vedere al genului, bineînțeles că ai tendința de a adresa problemele cu care ei s-au confruntat. Problema este că ei sunt acolo să reprezinte și femeile din țară, dar cred și sper că dacă ar fi mai multe femei în parlament, problemele cu care se confruntă ar fi mai des pe agenda publică.

Andreea Rusu, directoare executivă, Centrul FILIA

Organizațiile de apărare a drepturilor femeilor susțin că problema stă în faptul că tot timpul au fost prioritizate alte lucruri, nu numai anul acesta din cauza pandemiei, ci tot timpul, arătând de fapt că violența asupra femeilor nu a fost niciodată prioritară. În ultimii ani #vrembrățăripentruagresori a fost o cerere recurentă a organizațiilor care luptă împotriva violenței domestice sau care lucrează direct cu victimele acesteia.