Pentru Van der Poel este cel de-al doilea mare succes al sezonului 2023 după Mondialele de ciclocros. Victoria din acest sfârșit de săptămână îl face, primul olandez care a câștigat Milano-San Remo de la Hennie Kuiper în 1985. Și, de asemenea, îl plaseazü pe ciclistul Alpecin-Deceuninck în pole-position pentru viitoarele Clasice precum și apărarea titlului din Flandra peste două săptămâni.
Ediția 2023 a Milano-San Remo s-a dovedit cea de-a doua cea mai rapidă pentru Monumentul italian vechi de 116 ani. Datorită vântului puternic din sapte de pe coasta Liguriei a Mediteranei, a picioarelor bune și a motivației competitive l-au propulsat pe Mathieu van der Poel în cartea recordurilor, rutierul Alpecin-Deceuninck stabilind cel mai rapid timp pentru urcarea Poggio. Van der Poel a urcat pe Poggio de 3,7 km în 5 minute și 40 de secunde, conform experților care au analizat cursa.
Ceea ce face această cursă și mai interesantă este faptul că olandezul a câștigat victoria la 62 de ani după ce bunicul său, Raymond Poulidor, a câștigat aceeași cursă! Van der Poel a declarat că este fericit cu această reușită deoarece își dorea foarte mult să atingă acest obiectiv.
Cursă italiană pe timp de primăvară
Deși cicliștii au treubit să fie matinali, pentru a călători la Abbiategrasso pentru start, aceștia au fost fericiți să vadă cerul albastru și să simtă aerul de primăvară, precizează Cyclist News. Startul oficial din afara orașului fost întârziat cu două minute, deoarece organizatorii cursei s-au asigurat că Tadej Pogačar a revenit în pluton după ce a ajuns pe iarba de pe marginea drumului. Acesta nu a fost însă rănit, ci a și pozat pentru un selfie cu un fan italian.
Temperaturile au atins chiar 15 grade Celsius în timp ce rutierii au ajuns pe coasta Mediteranei, cu 130 km înainte de finiș. La 90 de km rămași, vântul din spate mult așteptat a început să sufle cu intensitate, la fel ca aspirațiile cicliștilor. La borna 60 de km înainte de linia de sosire Monumentul s-a transformat de la o frumoasă adormită la o cursă încinsă.
M-am simțit deja bine pe Cipressa și pe Poggio. Când m-am uitat înapoi, nu era nimeni altcineva care mă urmărea și am simțit în picioare că pot ataca. Așa că am încercat să mă sincronizez și am reușit să creez un mic decalaj. Nu mi-am asumat prea multe riscuri (pe coborâre). De asemenea, știam că dacă sunt ajuns din urmă, chiar aveam picioare bune de sprintat și pentru victorie.
Mathieu Van der Poel
Probabil cel mai eficient la coborâre, pentru a menține urmărirea în trio-ul de la vârf, a fost Van Aert. Însă de fiecare dată când au trecut o cură, Van der Poel a crescut un pic mai mult diferența. Totuși, locul unde a făcut diferența cu adevărat a fost în ultimii 2 kilometri, deschizând un decalaj care a rămas stabil pentru scurt timp la șase secunde, dar care se deschisese până la 15 până la final.
Ganna a găsit o ultimă rezervă de forță pentru a pretinde locul doi în fața belgianului, un rezultat notabil pe teren propriu pentru italian. Ajuns în afara podimului, Tadej Pogačar (UAE Team Emirates) a avut puține regrete când a reflectat la performanța sa, acceptând că nu putea face nimic împotriva unui Mathieu van der Poel (Alpecin-Deceuninck) înflăcărat și foarte inteligent în curse.
| POZIȚIE | ȚARA | CICLIST | ECHIPĂ | TIMP |
| 01 |  | Mathieu van der Poel | Alpecin-Deceuninck | 06:25:23 |
| 02 |  | Filippo Ganna | INEOS Grenadiers | + 15 |
| 03 |  | Wout van Aert | Jumbo-Visma | + 15 |
| 04 |  | Tadej Pogacar | UAE Team Emirates | + 15 |
| 05 |  | Søren Kragh Andersen | Alpecin-Deceuninck | + 26 |
| 06 | | Mads Pedersen | Trek-Segafredo | + 26 |
| 07 |  | Neilson Powless | EF Education-EasyPost | + 26 |
| 08 | | Matej Mohoric | Bahrain Victorious | + 26 |
| 09 |  | Anthony Turgis | TotalEnergies | + 26 |
| 10 | | Jasper Stuyven | Trek-Segafredo | + 26 |