S-a vestit apusul presei de multe ori în trecut. Este adevărat că presa scrisă nu se mai găsește în abundența anilor ’90. Odată cu accesul rapid și ieftin la internet, cetățenii din România au renunțat la abonamentele la ziare. Asemeni cailor care nu au mai fost la căutare atâta timp cât automobilele aveau o priză tot mai mare la populație, așa și ziarele tipărite au început să dispară odată ce website-urile au înregistrat succes în audiențe.

Fără îndoială, procesul este unul mondial. Tot mai multe ziare și reviste alegând să facă parte din ceea ce numim uzual trust de presă sau conglomerat media. Dacă acest lucru este logic, atât din punct de vedere economic, la nivel local lucrurile stau diferit. Nu putem compara publicația New York Times cu cea a oricărui jurnal municipal din România. Mai potrivit ar fi un ziar al unui cartier al metropolei nord-americane.

Nu înseamnă că unele țări, chiar din vecinătatea țării noastre, au păstrat tradiția și nu au renunțat. S-au întors la cititori, la abonamente și metode de a se păstra relevanți, nefăcând rabat de la numărul de pagini, secțiunile culturale, sau calitatea jurnalistică. Da, au redus costurile, cel mai probabil au renunțat la investigații de amploarea celor dinaintea anilor 2000. Însă au supraviețuit șocului tehnologic, dacă îl putem denumi așa, iar astăzi sunt încă citite în forma fizică cât și cea online.

Mutația ADN-ului jurnalistic

Dacă până în momentul utilizării „inteligente” a internetului (prin apariția unor servicii de analiză a traficului online și a dispozitivelor de acces disponibile oamenilor) publicațiile scrise pe hârtie se orientau în principal după deontologia jurnalistică sau interesul public, se poate spune că acestea au devenit secundare click-ului. Adică ce tip de informații accesau consumatorii când apăsau butonul  mouse-ului sau ecranul telefonului. Și cât de mulți oameni făceau click.

Astfel putem constata cum website-urile unor publicații odată de referință în presă, cum ar fi „Adevărul” sau „Jurnalul Național”, au devenit surse de non-știri, cu titluri senzaționaliste, exprimări simpliste, subiecte conspiraționiste, articole repetitive, imagini cât mai rudimentare și stârniri la violență, xenofobie sau rasism, după caz.

Unele cotidiene locale au păstrat forma tipărită însă s-au subțiat simțitor.

Iar calitatea, venită din aceleași constrângeri ca cele alor ziarelor naționale, menționate anterior, a scăzut. Mai mult decât cele cu acoperire pe întreg teritoriul României, publicațiile județene au devenit mai strâns legate de interesele economice care puteau susține prin publicitate atât plata unei redacții, cât și costurile de tipărire și distribuție. Iar în situațiile multor județe sau localități cum este Aradul, interesele economice sunt legate la rândul lor de interesele politice ale celor cu funcții de conducere din unitatea administrativă respectivă.

Ca atare, oamenii nu mai sunt informați corespunzător sau în orice caz nu mai sunt informați corect.

Aici intervine ziarul independent. Care nu ține cont de interesele de business sau politice ale momentului. Ziarul care poate expune varietatea întregii societăți, într-un mod limpede și complex, oferind conținut de calitate și relevant în același timp. Și care poate atinge și întoarce pe orice față subiectele critice cu Puterea și mai ales arătând cititorilor lacunele din felul în care le sunt cheltuiți banii din bugetele publice.

Independentul

Propune un model al intersecției dintre știință – știri – politică – divertisment. Viața în general nu se poate rezuma la doar unul dintre cele 4 elemente enumerate anterior. Este rolul unei publicații independente să pună în balans toate aceste aspecte și să redea cititorilor cât mai fidel realitatea zilnică înconjurătoare. Fără să alarmeze, fără să se folosească de fricile oamenilor și ură pentru ce nu înțelege cu scopul de a genera vizualizări. Concomitent cu a-și păstra coloana vertebrală dreaptă când subiecte importante pentru comunitatea locală trebuie abordate, Independentul va lua poziția obiectivă și nu a autorităților publice sau a factorilor de Putere din societate.