Este probabil ca oamenii din ziua de astăzi să nu evite interacțiunea socială mai mult decât au făcut-o în deceniile trecute, însă verbalizarea acestei probleme nu pare să rezolve lipsa socializării. Creșterea comunicării digitale pare să dea naștere unei naţiuni de introvertiţi, care se complac în refuzul lor de socializare.
Anxietatea socială este una dintre cele mai frecvente tulburări psihologice, însă vestea bună este că această tulburare e foarte tratabilă, explică Stefan G. Hofmann, directorul Programului de Anxietate Socială de la Universitatea din Boston.
Oamenii sunt fiinţe sociale și au o dorință puternică de a face parte dintr-un grup și de a fi acceptați de acel grup. Anxietatea socială este rezultatul fricii unei posibilităţi ca ei să nu fie acceptați de membrii grupului. Este frica de evaluare negativă din partea celorlalţi.
Anxietatea socială este una din etapele necesare prin care copiii trec, împreună cu anxietatea de separare și anxietatea faţă de necunoscut. Acestea sunt etape normale de parcurs, iar copiii care nu sunt expuşi acestor etape, riscă să nu îşi mai formeze modele sănătoase de coping (adaptare) în faţa stresului.
Tulburarea de anxietate socială este cea mai frecventă formă dintre toate tulburările de anxietate. Este de asemenea, clasificată (în comparație cu toate celelalte tulburări mentale), drept una dintre cele mai frecvente tulburări, alături de depresie și tulburarea consumului de substanțe. 13 din 100 de persoane îndeplinesc toate criteriile din DSM pentru tulburarea de anxietate socială (la un moment dat în viața lor).
Toate tulburările de anxietate sunt extrem de comorbide. Comorbiditatea înseamnă coexistența a două sau mai multe probleme la un singur individ. Cea mai frecventă problemă pentru persoanele cu tulburări de anxietate socială este depresia. Apoi, sunt alte forme de tulburări de anxietate prezente, în special tulburarea de anxietate generalizată și tulburare de panică. Dar acest lucru este valabil pentru aproape toate tulburările, fiindcă acestea se suprapun foarte mult între ele. Ceea ce cauzează probleme pentru diagnosticul psihiatric, deoarece nu am presupune iniţial că există o suprapunere atât de mare, dar se pare că există.
stefan hofmann
Unele persoane cu această tulburare trăiesc vieți destul de izolate, mulţi dintre aceştia ajung să nu se căsătorească, au foarte puțini prieteni, nu vor să iasă la petreceri sau evenimente. Cu alte cuvinte, este mai securizant pentru ei fiindcă nu simt la fel de multă suferință când ies în lume şi sunt expuşi, dar în același timp și-ar dori să fie mai sociabili. Deci, totuşi persoanele acestea simt încă o nevoie de a face ceva în privinţa problemei, deoarece majoritatea nu sunt singuratici din fire, însă pur și simplu nu pot fi în preajma oamenilor sau la evenimente şi întâlniri, pentru că este prea mult pentru ei. Multe persoane raportează că ajung să folosească substanțe, precum alcoolul sau droguri pentru a se simţi mai puţin singuri.
Adesea mulţi oameni raportează că au atacuri de panică sau atacuri de anxietate, şi vor spune că au fost loviți de anxietate exact atunci când erau pe cale să vorbească în fața unui public. Având un nivel de anxietate atât de puternic, nu mai reuşeau nici să vorbească, iar pentru a fugi de problemă şi de a scăpa de anxietate, mulţi nici nu mai ajung să intre în situații de genul precum un interviu sau un discurs in faţa unui public. Aceștia nu sunt doar oameni timizi, fiindcă tulburarea de anxietate socială nu este același lucru cu timiditatea. Persoanele cu tulburare de anxietate socială au o problemă reală, semnificativă, care interferează cu viața lor, şi din cauza căreia ajung să piardă multe oportunităţi.
Terapia cognitiv-comportamentală s-a dovedit eficientă pe termen lung
Oamenii trebuie să-și facă curaj în față anxietății lor, iar terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este dovedit a fi cea mai benefică pentru persoanele care suferă de această tulburare, fiind totodată cea mai eficientă pe termen lung, mai eficientă decât tratamentul medicamentos. Tehnicile cognitiv-comportamentale pentru anxietate utilizate includ unele tratamente, cum ar fi terapia emoțională rațională a lui Ellis (ERT), antrenamentul de inoculare a stresului Meichembaum și terapia rațională sistematică a lui Goldfried.
În acest tip de terapie (TCC), pentru anxietate regăsim tehnici precum respirația controlată, restructurarea cognitivă, autoexpunerea in vivo, expunerea interoceptivă, împreună cu atribuții şi modele de gândire adaptive și realiste învăţate de client.