La câțiva ani de la acordul de pace cu Etiopia, conducerea Eritreii și-a sporit angajamentul diplomatic regional și internațional, însă a făcut acest lucru fără a îmbunătăți situația eritreenilor prin reforme critice ale drepturilor omului, precizează directorul Human Rights Watch, Ken Roth.

Guvernul Eritreii rămâne unul dintre cele mai represive ale lumii, supunându-și populația la muncă forțată largă și la recrutare, impunând restricții privind libertatea de exprimare, opinie și credință și restricționând controlul independent de către monitorii internaționali, scrie într-o declarație publică Ken Roth.

Deși este membru al Consiliului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (HRC), guvernarea țării a refuzat să coopereze sau să acorde acces raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în Eritreea și a atacat public mandatul Națiunilor Unite.

Dictatura unipersonală a Eritreii, sub președintele Isaias Afwerki, fără ramură legislativă, fără organizații independente ale societății civile sau mijloace de comunicare în masă și fără justiție independentă, aceasta este realitatea în țara din Estul Africii.

Din anul 1993 când a obținut independența, alegerile nu au avut loc niciodată în Eritrea. Mai mult decât atât, guvernul nu a implementat niciodată constituția din 1997 care garantează drepturile civile și limitează puterea executivă.

Ca răspuns la Covid-19, autoritățile eritreene au sporit controalele omniprezente și restricțiile de circulație asupra populației sale. Din martie 2020, guvernul a interzis cetățenilor, cu excepția celor angajați în sarcini „esențiale de dezvoltare și securitate”, să părăsească casele lor, cu excepția cazurilor în care procurau alimente sau aveau urgențe medicale.

Regiunea de coastă Danakali, locuită în principal de comunități afar – tradiționali păstori transfrontalieri – a fost afectată în special de închiderea frontierei. Presa a raportat că guvernul a interceptat convoaiele de cămile care aduceau produse alimentare din Djibouti și Etiopia, o sursă cheie de hrană pentru comunitățile locale din Afar. Guvernul a confiscat și bărcile de pescuit Afari, împiedicând astfel accesul la alimente și venituri!

În septembrie 2020, guvernul a ignorat propriile restricții de circulație, interzicerea transportului public și închiderea școlilor, prin transportul a mii de elevi către infamul lagăr militar Sawa, unde toți elevii din liceu trebuie să-și finalizeze școala și să urmeze simultan instruire militară.

Anul 2021 nu pare să fie diferit față de ce s-a întâmplat în 2020, iar comunitatea internațională ar trebui să fie conștientă tot mai mult de încălcările drepturilor omului ce se petrec în Estul Africii.