Dintre primele nouă luni ale anului 2020, un total de șase luni (ianuarie, aprilie, mai, iunie, iulie și septembrie) au fost înregistrate de către mai multe monitorizări independente drept cele mai calde, cu temperaturi record în cel puțin unul dintre seturile de date globale!

Cu fiecare lună de date suplimentare, incertitudinea privind temperatura anuală preconizată pentru 2020 se micșorează, deoarece mai rămân doar câteva luni pentru a schimba media anului. Acest lucru este cu atât mai remarcabil, deoarece în 2020 nu are loc un eveniment climatic major (cum este El Niño) care ar contribui substanțial la majoritatea anilor calzi cum a fost cazul anterior.

A existat o tendință clară de încălzire în ultimii 50 de ani, chiar o potențială accelerare în ultimii ani. În mod similar, atât întinderea cât și volumul gheții marine scad în mod clar pe parcursul timpului. În primele nouă luni ale 2020 s-au înregistrat concentrații record de gaze cu efect de seră (CO2, metan /CH4 și oxid de azot /N2O) în atmosferă, iar extinderea gheții marine arctice a fost la niveluri record scăzute pentru o mare parte a verii, minimul sezonului înregistrând chiar al doilea cel mai mic nivel după cel din 2012.

Concentrația atmosferică de metan (CH4) a început să crească din nou în 2006, după ce atinsese un platou în 1999. Spre deosebire de CO2 și N2O, CH4 are o durată de viață atmosferică relativ scurtă și nu se acumulează în atmosferă pe termen lung. Aceasta înseamnă că – la o primă aproximare – nivelul de metan în atmosferă este direct proporțional cu nivelul emisiilor din ultimul deceniu. Dacă emisiile rămân plate, CH4 atmosferic va fi plat, în timp ce emisiile în creștere vor apărea ca CH4 atmosferic crescut. În schimb, dacă emisiile de CO2 și N2O rămân plate, concentrațiile atmosferice ale acestora continuă să crească.

În timp ce înregistrările climatice sunt un reper util pentru a evidenția încălzirea planetei, schimbarea temperaturilor, a gheții marine și a altor factori climatici în timp sunt mult mai importante decât în ​​cazul în care un singur an stabilește un nou record.

Extinderea gheții marine arctice a fost la niveluri extrem de scăzute în mare parte din vara anului 2020, stabilind noi recorduri în fiecare zi în luna iulie. Astfel de date au ca punct de referință sfârșitul anilor 1970 când sateliții au început să înregistreze nivelul de gheață. Minimul sezonului de vară, care apare de obicei la sfârșitul lunii septembrie, a fost al doilea cel mai mic înregistrat. Recuperarea gheții marine a fost, de asemenea, neobișnuit de lentă în Arctica anul acesta, cu gheață marină la mijlocul lunii octombrie la niveluri record scăzute pentru această perioadă a anului. Comparativ, extinderea gheții marine din Antarctica s-a apropiat de media pe termen lung în perioada de până acum a anului 2020.

Cu toate acestea, cercetătorii indică o anumită incertitudine care ar duce la temperaturi mai scăzute (dacă se va produce un fenomen ca La Niña în creștere în Pacificul tropical) însă și atunci, 2020 ar ajunge de pe primul loc în podiumul celor mai calzi ani de când au început monitorizările, pe locul doi.