De multe ori se vorbește despre clivajele economice dintre Vestul și Estul Europei, dar și dintre Transilvania (sau Vestul României) și Vechiul Regat (sau arcul extracarpatic). Acestea diferențe sunt reale, uneori se suprapun și cu opțiunea politică, însă cu un impact mult mai dramatic sunt cliaveje climatice.

În zona roșie de încălzire-secetă-deșertificare se află aproape întregile zone istorice ale Țării Românești, Molovei și Dobrogei, dar și o parte a Banatului. Această bucată mare a țării va fi aproape de zona de creștere a temperaturii cu 1,5 grade Celsius cu 10 ani înainte ca UE să își atingă țintele de decarbonizare!

Cornel Ban, profesor asociat al Copenhagen Business School și specialist în politici de dezvoltare, comentează datele furnizate de institutul de meteorologie și trage atenția asupra faptului că Romania nu are nici politici de adaptare la cataclismul climatic care vine, nici strategii simple de tranziție energetică, în timp ce vocile îngrijorate din societate sunt trecute la categoria „alarmism” sau „religie ecologistă”.

„Nu are strategie de iesire de pe cărbune (până și Polonia are una) și „ai noștri” fac lobby la Bruxelles să extindem rețeaua de gaze deși conform Băncii Mondiale, în Marea Neagră avem resurse de vânt de 5 ori cât este necesarul de curent electric actual al țării. Și mai avem și banii de la NextGen și Pactul Verde European pe masă pentru a investi în eolian”.

Cornel Ban

Pentru a pregăti România de această realitate climatică a următoarelor decenii, trebuie abordate subiecte cum ar fi ajutoarele de stat date pentru combustibili fosili sau focalizarea morbidă pe transportul rutier (când accentul ar trebui să cadă pe transportul feroviar), nu doar la nivel guvernamental ci și la nivelul întregii societăți.