Cunoscuți drept „cei 13 generali” sau „cei 13 de la Arad” (Aradi vértanúk), liderii revoluției maghiare din 1848 care au luptat din dorința lor de libertate de sub coroana imperială, au fost executați un an mai târziu, de către autoritățile austriece, în Cetatea Aradului, la data de 6 octombrie.

Ofițerii executați în 1849 la Arad sub acuzația că s-au alăturat mișcării revoluționare a lui Lajos Kossuth au făcut parte din armata imperială. Aceștia au susținut revendicările maghiare de independență față de Imperiul Austriac, încălcându-și astfel jurământul de fidelitate față de Casa de Habsburg și fiind acuzați de trădare. Este posibil ca data de 6 octombrie să fi fost aleasă în mod intenționat, deoarece în 1848 avusese loc la Viena o revoltă în care fusese linșat contele Latour, care ocupa funcția de ministru imperial de război. În aceeași zi a fost executat la Pesta Lajos Batthyány, fostul prim-ministru revoluționar al Ungariei!

Liderii militari revoluționari au fost prizonierii armatei Rusiei care i-a predat ulterior austriecilor. Primul ministru al Imperiului, Felix Schwarzenberg, a dat ordin să fie judecați de o curte marțială, cu aprobarea împăratului Franz Josef I. Ca urmare, toți au fost condamnați la moarte prin spânzurare, sub acuzația „săvârșirea crimei de înaltă trădare”. Dintre condamnați 4 au fost predați generalului Julius Jacob von Haynau, care a ales execuția prin împușcare, iar ceilalți au fost spânzurați.

În perioada august 1849 – februarie 1850, la Arad au mai fost executați alți lideri revoluționari: colonelul Norbert Ormai (denumit și primul martir arădean), colonelul Lajos Kazinczy și locotenent-colonelul Ludwig Hauk. De asemenea, generalul János Lenkey a murit în închisoarea Cetății la 7 februarie 1850, după ce procedura judecării sale, alături de ceilalți 13 militari maghiari, a fost oprită ca urmare a faptului că suferise o cădere psihică în ultima parte a revoluției, iar boala sa mentală se înrăutățise cât a fost în detenție.

Cei 13 generali au fost:

• Ludwig Aulich, etnic german, născut la Pojon, locotenent-colonel în armata austriacă, numit general de Lajos Kossuth;
• Jovan Damjanić, etnic sârb, născut la Staza (azi în Croația), locotenent-colonel în armata austriacă, numit general de Kossuth;
• Arisztid Dessewffy (Dezsőffy), maghiar născut la Ósvacsákány (astăzi Čakanovce în Slovacia), căpitan în armata austriacă;
• Ernő Kiss, etnic armean născut la Timișoara, comandant al regimentului de cavalerie II Hanovra, numit general de Kossuth;
• Karlo Knezić, etnic croat, născut la Veliki Grđevac (azi în Croația). A fost numit general după rănirea lui Jovan Damianić;
• Georg Lahner, etnic german, născut în satul Necpál (astăzi Necpaly în Slovacia);
• Vilmos Lázár, etnic maghiar născut în Nagybecskerek (azi Zrenjanin în Serbia);
• Karl August Graf zu Leiningen-Westerburg, conte german, născut în Ilbenstadt (azi Niddatal, Hessa, Germania);
• József Nagysándor, etnic maghiar născut la Oradea;
• Ernst Pöelt von Pöeltenberg, născut la Viena, locotenent în armata imperială austriacă, nu cunoștea maghiara, numit colonel de Kossuth;
• Josef Schweidel, născut în Zombor (azi Sombor în Serbia), maior în armata austriacă;
• Ignác Török, etnic maghiar născut în Gödöllő, în apropiere de Budapesta;
• Károly Vécsey, etnic maghiar născut în Pesta, conte, locotenent-colonel în armata austriacă, numit general de Kossuth.