Pe 12 iulie bosniecii și lumea întreagă comemorează masacrul de la Srebrenica pentru a păstra vie memoria celor care și-au pierdut viața în acel genocid. Cei 25 de ani de la evenimentul în care și-au pierdut viața aproximativ 8.000 de cetățeni au fost marcați chiar dacă pandemia cu coronavirus a limitat manifestările publice realizate cu această ocazie.
Uciderea în iulie 1995 a peste 8.000 de bărbați și băieți de religie musulmană din orașul Srebrenica (Bosnia și Herțegovina) și din împrejurimi, de către unități ale Armatei Republicii Srpska (VRS) aflată sub comanda generalului Ratko Mladić, este considerat un act de violență etnică de neimaginat după cel de-al Doilea Război Mondial în Europa. Războaiele din fosta Iugoslavie au demonstrat că aceste orori sunt posibile din nou pe bătrânul continent.
În aprilie 1993, Națiunile Unite declaraseră enclava Srebrenica aflată sub asediu în valea Drinei din nord-estul Bosniei „zonă protejată” aflată sub protecția ONU. În iulie 1995 însă Forța de Protecție a Națiunilor Unite (UNPROFOR), reprezentată pe teren de un contingent de 400 de „căști albastre” olandeze nu au împiedicat capturarea orașului de către armata Republicii Srpska și nici masacrul ce a urmat. În după-amiaza de 11 iulie, generalul Mladić, însoțit de generalul Živanović (comandant al Corpului Drina), generalul Krstić (comandant-adjunct și șeful statului major al Corpului Drina), precum și alți ofițeri VRS, au ieșit la o plimbare triumfătoare pe străzile părăsite ale orașului Srebrenica.
În 2005, într-un mesaj adresat la a zecea comemorare a genocidului, Secretarul General al ONU a arătat că, în vreme ce în primul rând vina pentru genocid cade pe umerii celor care au pus la cale și au executat masacrul, precum și a celor care i-au ajutat și i-au adăpostit, marile națiuni ale lumii nu au răspuns adecvat, iar ONU însăși a făcut grave greșeli, iar tragedia de la Srebrenica va urmări pentru totdeauna istoria ONU.
În 26 mai 2011, un bărbat care susținea că se numește Milorad Komadić și identificat după semnalmente a fi Mladić a fost arestat de către poliția sârbă în satul Lazarevo din nordul Serbiei. Pe lângă masacrul asupra persoanelor de sex masculin, transferul forțat al unui număr între 25.000 și 30.000 de femei, copii și bătrâni bosniaci, care a însoțit acest masacru a fost considerat de către Tribunalul Penal Internațional de la Haga o dovadă pentru genocidul planificat de soldații conduși de Mladić, condamnat pentru crime împotriva umanității după arestarea sa.